ICCJ. Decizia nr. 331/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 331/2006
Dosar nr. 22976/1/2005
(nr. vechi 7112/2005)
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1337 din 4 octombrie 2005, Tribunalul Bucureşti secţia a II–a penală, a respins cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 909/7 iulie 2004, a Tribunalului Bucureşti, secţia a II–a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2307 din 6 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată de condamnatul I.G., cu motivarea că pe calea revizuirii nu se poate obţine o prelungire a probaţiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, solicitând revizuirea hotărârii de condamnare.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine că inculpatul I.G. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 909 din 7 iulie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II–a penală, modificată prin Decizia penală nr. 799 din 26 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2397 din 6 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care a fost condamnat, la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 10 C. pen., raportat la art. 174 – art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut, că în noaptea de 8 septembrie 2002, inculpatul I.G. a aplicat mai multe lovituri succesive la cap, cu o bâtă, părţilor vătămate S.S. şi B.Şt.G., cu intenţia de a suprima viaţa.
În motivarea cererii revizuientul a arătat că este nevinovat, nu a avut nici un fel de participare la săvârşirea faptei, aspect cu privire la care instanţa de fond nu a efectuat recunoaşterea din grup, nu a audiat toţi martorii şi nici părţile vătămate şi nici nu a efectuat testarea lui la poligraf, aşa cum a solicitat.
Prin Decizia penală nr. 855 din 4 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, reţinând că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., acesta invocând în cererea sa lacune ale cercetării judecătoreşti, constând în neadministrarea unor probe considerate esenţiale.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul care a solicitat admiterea cererii sale întrucât nu se consideră vinovat pentru săvârşirea infracţiunii la care a fost condamnat.
Recursul este nefondat.
Împrejurarea că în dovedirea susţinerilor condamnatul a invocat administrarea unor probe respectiv reaudierea unor martori, a părţii vătămate, efectuarea unei recunoaşteri în grup, nu justifică admiterea cererii, dat fiind că dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., cer ca faptele şi împrejurările invocate să fie noi iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte şi împrejurări cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de I.G. împotriva deciziei penale nr. 855 din 4 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul I.G. împotriva deciziei penale nr. 855 din 4 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 33/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 339/2006. Penal → |
|---|
