ICCJ. Decizia nr. 328/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 328/2006
Dosar nr. 22601/1/2005
(nr. vechi 6924/2005)
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2006
deliberând asupra recursului declarat de condamnatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 312/ A pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, la 25 octombrie 2005, în dosarul nr. 6386/2005, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 199 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală, la 15 august 2005, în dosarul nr. 447/2005, a fost respinsă cererea prin care condamnatul M.G. solicitase întreruperea executării unei pedepse de 6 ani şi 6 luni de închisoare.
Apelul făcut ulterior de M.G. împotriva acestei sentinţe a fost, de asemenea, respins prin Decizia penală nr. 312/ A pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, la 25 octombrie 2005, în dosarul nr. 6386/2005.
În considerentele acestor hotărâri, instanţa de fond şi cea de apel au reţinut, în esenţă, că pedeapsa de 6 ani şi 6 luni de închisoare, a cărei întrerupere a fost cerută în cauză, provine din contopirea unor pedepse aplicate anterior lui M.G. pentru comiterea unor infracţiuni de furt calificat şi respectiv de tâlhărie, măsura contopirii fiind dispusă prin sentinţa penală nr. 178, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală, la 4 august 2003, în dosarul nr. 3518/2003, şi rămasă definitivă.
S-a reţinut, de asemenea, că în speţă nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 455 raportat la 453 lit. a) C. proc. pen., texte de lege care fuseseră invocate ca temei legal al cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în termen legal condamnatul M.G. solicitând să fie reanalizată situaţia sa medicală care în opinia sa impune efectuarea unui tratament de specialitate ca urmare a afecţiunii oculare de care suferă.
În aceeaşi ordine de idei s-a afirmat că întreruperea executării pedepsei este justificată.
În urma declarării recursului cauza a fost înregistrată pe rolul a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, secţia penală, mai întâi cu numărul (vechi) de dosar 6924/2005, iar ulterior cu numărul 22601/1/2005.
Recursul este nefondat.
Conform art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei cu închisoarea poate fi amânată în situaţia în care cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa.
Textul de lege citat nu instituie însă un drept discreţionar al instanţei de apreciere a imposibilităţii executării pedepsei, ci prevede expres că o astfel de constatare se poate face numai în baza unei expertize medico-legale.
Cazul de amânare a executării pedepsei analizat poate opera, în mod echivalent, şi ca temei al întreruperii executării pedepsei în condiţiile instituite de art. 455 C. proc. pen., cele două texte de lege fiind de altfel invocate şi ca temei legal al cererii prin care M.G. a sesizat instanţele de judecată.
La rândul lor instanţa de fond şi cea de apel s-au raportat la cerinţele cuprinse în respectivele reglementări fundamentându-şi soluţiile pe constatările expertizei medico legale efectuate în speţă.
Această Curte reţine la rândul său că, potrivit raportului de expertiză nr. 1741/V/51 întocmit de S.M.L. din cadrul Spitalului Judeţean Alba la 30 iunie 2005 şi depus în dosarul de fond, M.G. nu se află în imposibilitatea de a executa pedeapsa în regim de detenţie întrucât afecţiunile de care acesta suferă necesită exclusiv „corecţie optică" putând fi tratate „în Reţeaua Sanitară a A.N.P."
Este, de asemenea, de amintit că, deşi condamnatul a formulat mai multe cereri succesive de întrerupere a executării pedepsei, motivate identic, expertizele efectuate de fiecare dată, inclusiv cea mai sus citată, dispusă în cauza de faţă, au conchis că defectul vizual diagnosticat („hipermetropie medie ambii ochi; strabism convergent ochi stâng cu ambliopie mare") nu poate fi corectat prin intervenţie chirurgicală.
Aşa fiind, respingerea de către prima instanţă a cererii de întrerupere a executării pedepsei şi menţinerea acestei soluţii în apel sunt întrutotul justificate.
Conchizând deci că în cauză nu sunt incidente nici una dintre prevederile art. 3859 C. proc. pen., Curtea va face aplicarea art.38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, în sensul respingerii recursului ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare prilejuite de judecarea cauzei în recurs, cu menţiunea că suma reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 312/ A din 25 octombrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 120 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 327/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 329/2006. Penal → |
|---|
