ICCJ. Decizia nr. 340/2006. Penal. Constatare nulitate absoluta contract de vânzare-cumparare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 340/2006
Dosar nr. 22792/1/2005
(nr. vechi 7022/2005)
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2006
deliberând asupra recursului declarat de inculpatul A.S.N. împotriva deciziei penale nr. 842 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la 1 noiembrie 2005, în dosarul nr. 3430/2005, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1189, pronunţată la 28 septembrie 2005, în dosarul nr. 1720/2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, l-a condamnat pe inculpatul A.S.N., la trei pedepse de câte 3 ani şi 6 luni de închisoare, pentru comiterea a tot atâtea infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea, în toate cele trei cazuri, a dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă:
- s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., contopindu-se cele trei pedepse urmând că inculpatul urma să execute 3 ani şi 6 luni de închisoare;
- s-au aplicat de asemenea prevederile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP);
- s-a dedus din durata pedepsei rezultante perioada cuprinsă între 22 februarie 2004 şi data pronunţării, în care inculpatul s-a aflat în stare de reţinere şi apoi de arest preventiv;
- a fost menţinută starea de arest a inculpatului;
- s-a luat act că în cauză părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile;
- conform art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 19 000 RON,
- inculpatul fiind de asemenea obligat la plata către stat a unor cheltuieli judiciare în valoare de 250 RON.
Apelul făcut ulterior de inculpat împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia penală nr. 842 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la 1 noiembrie 2005, în dosarul nr. 3430/2005.
Pentru a pronunţa aceste hotărâri, instanţa de fond şi cea de apel au reţinut în esenţă că:
1. În dimineaţa zilei de 10 februarie 2005, în jurul orelor 8.00, inculpatul A.S.N. s-a apropiat de numita G.L., care efectuase operaţiunea de retragere din bancomatul B.R.D. situat pe Bd. Decebal a sumei de 10.000.000 lei şi, acţionând prin surprindere, a îmbrâncit-o pe partea vătămată şi a sustras suma de bani menţionată aflată în fanta aparatului.
2. La 15 februarie 2005, în jurul orelor 16.00, acţionând într-un mod identic, inculpatul a sustras prin violenţă suma de 8 500.000 lei a cărei eliberare din acelaşi bancomat fusese comandată pe care partea vătămată P.M.
3 Tot la 15 februarie 2005, în jurul orelor 11,30, acţionând în aceeaşi manieră, inculpatul a sustras prin violenţă suma de 500 000 lei extrasă din acelaşi bancomat de către partea vătămată I.M.C.L.
Este, de asemenea, de observat că dispoziţia referitoare la confiscarea sumei de 19 000 lei noi corespunde valorii totale a banilor sustraşi de inculpat prin violenţă celor trei părţi vătămate, în condiţiile în care acestea, fiind legal citate nu s-au constituit părţi civile.
Împotriva deciziei pronunţate de către instanţa de apel a declarat recurs în termen legal inculpatul A.S.N., cauza fiind apoi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, mai întâi cu numărul (vechi) de dosar 7022/2005, iar ulterior cu numărul 22797/1/2005.
În susţinerea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., inculpatul a criticat hotărârile pronunţate în cauză exclusiv sub aspectul individualizării pedepselor aplicate în cazul celor trei infracţiuni concurente şi, implicit, a pedepsei rezultante.
Recursul este nefondat.
Aşa cum corect s-a evidenţiat şi de către instanţa de apel, în faţa căreia a fost formulată o critică similară, pedepsele stabilite prin sentinţă în cazul celor trei infracţiuni concurente de tâlhărie precum şi pedeapsa rezultantă au fost determinate cu deplina respectare a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În plus această Curte reţine că invocarea de către recurent a caracterului excesiv de aspru a respectivelor pedepse este lipsită de suport în raport cu limitele speciale ale sancţiunilor prevăzute de lege în cazul infracţiunilor comise în speţă şi cu împrejurarea că instanţele au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante.
Împrejurarea că acestor circumstanţe li s-a dat o mai mare pondere în operaţiunea de individualizare decât unor factori, cum sunt persistenţa infracţională a inculpatului ori modul temerar în care acesta a acţionat, demonstrează că instanţele au urmărit să dea eficienţă şi prevederilor art. 52 C. pen., lipsa antecedentelor penale constituind în cazul lui A.S.N. o premisă valabilă pentru posibila sa reeducare.
Conchizând aşadar că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., şi nici alte dispoziţii ale aceluiaşi text de lege, Curtea va face aplicarea art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Întrucât recurentul inculpat s-a aflat, fără întrerupere, în stare de reţinere şi apoi de arestare preventivă cu începere de la 22 februarie 2004 şi până la judecarea recursului, perioada menţionată va fi dedusă din durata pedepsei conform art. 38516 alin. (2), raportat la art.381 alin. (1) şi la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare prilejuite de judecarea cauzei în recurs, cu menţiunea că suma reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistarea inculpatului în această fază procesuală se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S.N. împotriva deciziei penale nr. 842 din 1 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 22 februarie 2004 la 19 ianuarie 2006.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 220 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 339/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 344/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
