ICCJ. Decizia nr. 3346/2006. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3346/2006
Dosar nr. 6227/1/2006
Şedinţa publică din 25 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 230 din 9 iunie 2005, pronunţată în dosarul nr. 189/P/2005, rejudecând cauza, după desfiinţarea cu trimitere, Tribunalul Gorj, în baza art. 257 C. proc. pen., a condamnat pe inculpata B.D., la pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare, iar în baza art. 215 alin. (1) C. pen., a condamnat-o la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 33 – art. 34 C. pen., a contopit pedepsele şi a dispus ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, în total inculpata având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, cu termen de încercare de 5 ani, în care aceasta se va supune măsurilor prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) C. pen., şi a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
S-a confiscat de la inculpată suma de 4.000.000 lei, în baza art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen.
Instanţa a constatat recuperat integral prejudiciul de 37.000.000 lei, cauzat părţii civile J.I., prin restituire şi i-a respins acestuia acţiunea civilă.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 4.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt că, la 12 noiembrie 2003, J.C. a formulat plângere sesizând că, la 19 septembrie 2003, fiul său, J.I., a început demersurile pentru obţinerea unui credit de la C.E.C., filiala Târgu Jiu, în vederea achiziţionării unui autocamion, împrejurare în care a întâlnit-o pe inculpată, aceasta oferindu-se să-l ajute, afirmând că are relaţii şi că îi cunoaşte pe inspectorii de credit.
Inculpata a solicitat iniţial suma de 1.000.000 lei pentru întocmirea dosarului de credit, iar după depunerea dosarului, încă 2.000.000 lei, afirmând către partea vătămată că ar reprezenta avans pentru obţinerea creditului de 37 milioane lei, deşi în realitate nu se percep sume de bani în avans.
Partea vătămată a efectuat mai multe deplasări pentru obţinerea creditului, fiind amânat de către inculpată, care de fiecare dată pretindea mese la localuri şi atenţii pentru lucrătorul de credite.
La ridicarea sumei de la C.E.C. părţii vătămate i s-a pretins un carton de bere, ţigări şi cafea, precum şi suma de 37 milioane lei, cu motivarea că acestea ar reprezenta un avans pentru creditul următor în sumă de 156.000.000 lei, necesar pentru cumpărarea unui autocamion.
După două luni de la ridicarea creditului, partea vătămată a primit o somaţie pentru achitarea ratelor împrumutului, împrejurare în care şi-a dat seama că a fost înşelată, astfel că a obţinut un înscris prin care inculpata recunoştea că a luat banii şi se angaja să-I restituie, lucru care s-a şi întâmplat ulterior.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen, inculpata B.D., criticând-o ca fiind netemeinică, motivat de faptul că în mod greşit a fost condamnată, deşi nu s-a demonstrat cu probatoriile administrate că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 88 din 16 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată. A obligat apelanta la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi achitată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Nemulţumită şi de această hotărâre, inculpata B.D. a declarat recurs, reiterând motivele invocate în faţa instanţei de apel.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că instanţa de fond, a reţinut corect situaţia de fapt, dând o corespunzătoare încadrare juridică faptelor săvârşite de inculpată.
Pentru a stabili situaţia de fapt, pentru a încadra juridic faptele săvârşite de inculpată şi pentru a individualiza juridic pedepsele, instanţa de fond a avut în vedere probatoriile administrate în cauză, respectiv plângerea şi declaraţiile părţii vătămate şi ale tatălui său, documentele financiar-contabile întocmite de către C.E.C., procesele verbale de confruntare, chitanţa întocmită de către inculpată şi partea vătămată, prin care aceasta recunoaşte că a primit suma de 37.000.000 lei spunându-i că ar reprezenta comision pentru obţinerea de la C.E.C. a unui credit de 156 milioane lei, depoziţiile martorilor V.F.L., J.A., P.I., J.C., G.M., B.M.V. şi V.V., precum şi declaraţiile inculpatei.
Deşi iniţial inculpata nu a recunoscut săvârşirea faptelor, ulterior fiind audiată în şedinţa publică din 29 martie 2005 la Tribunalul Gorj, a precizat că îşi menţine declaraţiile date atât la urmărirea penală cât şi în primul ciclu procesual, declaraţii ce corespund realităţii şi însuşindu-şi toate probatoriile administrate în cauză a susţinut că nu înţelege să formuleze alte probe în apărarea sa.
Instanţa de fond evaluând corect probele administrate în cauză, corect a stabilit vinovăţia inculpatei pentru cele două fapte prevăzute de art. 257 C. pen. şi respectiv art. 215 alin. (1) C. pen.
Astfel, fapta inculpatei B.D. de a pretinde bani şi bunuri în valoare de circa 30 milioane lei pentru a interveni la inspectorii C.E.C. Târgu Jiu în vederea obţinerii unui credit pentru J.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 257 C. pen., iar fapta aceleiaşi inculpate, care a indus în eroare partea vătămată J.I. solicitându-i suma de 37 milioane lei, cu motivaţia că o va folosi ca avans pentru obţinerea unui credit de 157 milioane lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.
Aşa fiind, apărarea formulată de inculpată potrivit căreia nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina sa, nu poate fi primită.
Ca atare, recursul declarat de inculpată nefiind fondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 din acelaşi cod, recurenta inculpată va fi obligată să plătească cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.D. împotriva deciziei penale nr. 88 din 16 martie 2006 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3333/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3353/2006. Penal → |
|---|
