ICCJ. Decizia nr. 3316/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3316/2006
Dosar nr. 6328/1/2006
Şedinţa publică din 24 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 26/ PI din 29 martie 2006, Curtea de Apel Oradea a respins, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petenta P.B.E., împotriva rezoluţiei nr. 91/P/2002 din 20 februarie 2003 a P.N.A., secţia de combatere a corupţiei.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionara a fost obligată să plătească statului suma de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că, prin rezoluţia nr. 91/P/2002 din 20 februarie 2003, P.N.A., secţia de combatere a corupţiei, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul P.B.E. din cadrul Tribunalului Bihor pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (1), (4) şi (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
La data de 18 noiembrie 2005, petiţionara P.B.E. s-a adresat cu plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale direct instanţei de judecată, Curtea de Apel Oradea, în condiţiile în care nu parcursese procedura prealabilă prevăzută de art. 278 C. proc. pen., de atacare a soluţiei la procurorul ierarhic superior.
Ulterior, la 22 noiembrie 2005, petiţionara s-a adresat cu plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, criticând rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul temeiului juridic al soluţiei şi invocând dispoziţiile art. 197 C. proc. pen., referitor la nulitatea absolută generată de neascultarea sa cu privire la fapta imputată.
Prin rezoluţia din 20 ianuarie 2006, nr. 1875/II-2/2005 a D.N.A. din cadrul Parchetului de pe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis plângerea petiţionarei, s-a dispus infirmarea parţială a soluţiei adoptate şi reţinerea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ca temei al neînceperii urmăririi penale.
Constatând că petiţionara nu s-a conformat dispoziţiilor exprese ale articolelor 278 şi 2781 C. proc. pen., potrivit cărora plângerea adresată instanţei de judecată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale trebuie precedată de atacarea acesteia la procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia, instanţa de fond a apreciat ca inadmisibilă plângerea cu care a fost investită şi a respins-o ca atare.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petiţionara P.B.E., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, respingerea plângerii ca rămasă fără obiect şi înlăturarea obligării sale la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 278 şi 2781 C. proc. pen., plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată trebuie precedată, în mod obligatoriu, de atacarea soluţiei la procurorul ierarhic superior.
Cum petiţionara s-a adresat mai întâi cu plângere direct instanţei de judecată la data de 18 noiembrie 2005 şi abia după câteva zile a formulat plângere, potrivit art. 278 C. proc. pen. şi la procurorul ierarhic superior celui care a dispus rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, în mod corect instanţa de fond a constatat plângerea ca inadmisibilă şi a respins-o ca atare.
Soluţia dispusă de procuror urmare a admiterii plângerii petiţionarei nu mai poate influenţa asupra modului de rezolvare a prezentei cauze, dată fiind obligativitatea respectării normelor procesual penale referitoare la cronologia îndeplinirii fiecărui act prevăzut de textele de lege arătate.
Totodată, necomunicarea soluţiei dispusă de procuror, nu împieta asupra obligaţiei petiţionarei de a respecta şi de a acţiona potrivit dispoziţiilor legale în materie.
Ca o consecinţă a respingerii cererii sale, petiţionara a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Aşa fiind, Curtea constată recursul ca nefondat, şi nefiind alte motive de casare în cauză, urmează să-l respingă.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara P.B.E. împotriva sentinţei penale nr. 26 din 29 martie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei RON.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3312/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3333/2006. Penal → |
|---|
