ICCJ. Decizia nr. 3353/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3353/2006
Dosar nr. 6042/1/2006
Şedinţa publică din 25 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 158 din 22 decembrie 2005 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul T.Şt. împotriva sentinţei nr. 166 din 12 octombrie 1998 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 91 din 28 septembrie 1999 a Curţii Militare de Apel, rămasă definitivă prin Decizia nr. 4365 din 8 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul, care a susţinut că aceasta este nelegală şi netemeinică întrucât în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 394 lit. b) C. proc. pen., câtă vreme soldat (rez.) G.G. a afirmat prin cartier, după liberarea sa condiţionată din executarea pedepsei la care a fost condamnat, că revizuientul T.Şt. nu este vinovat de moartea numitului L.P.
Prin Decizia penală nr. 9 din 7 martie 2006 apelul a fost respins ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticii aduse, se constată că prima instanţă a apreciat în mod corect că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele cazului de casare prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., întrucât nici un martor, expert sau interpret nu a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.
Pe de altă parte, nici susţinerea revizuientului că s-ar fi descoperit fapte şi împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, respectiv afirmaţiile soldat (rez.) G.G. făcute prin cartier după liberarea sa condiţionată, potrivit cărora T.Şt. nu s-ar face vinovat de moartea victimei, nu îmbracă aspectul juridic al cazului de casare prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., întrucât declaraţiile contradictorii ale lui G.G. au fost avute în vedere la soluţionarea cauzei în toate cele trei faze procesuale.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul care a reiterat critica cu privire la suspiciunea că unul din martori a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Examinând cauza se constată că recursul este nefondat.
Cum corect s-a reţinut de instanţa de fond şi apoi de cea din apel, nu s-a dovedit susţinerea revizuientului că s-ar fi descoperit fapte şi împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi nici nu există o hotărâre de condamnare pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă a vreunui martor pentru a opera în cauză dispoziţiile art. 394 lit. a) şi respectiv lit. b) C. proc. pen., pentru ca cererea să fie întemeiată.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient T.Şt. împotriva deciziei penale nr. 9 din 7 martie 2006 a Curţii Militare de Apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient T.Şt. împotriva deciziei penale nr. 9 din 7 martie 2006 a Curţii Militare de Apel.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3346/2006. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 3361/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
