ICCJ. Decizia nr. 3312/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3312/2006
Dosar nr. 253/2/2006
Şedinţa publică din 24 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 27 din 28 februarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea petentului D.C. formulată împotriva rezoluţiei nr. 1847/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Plângerea aceluiaşi petiţionar formulată împotriva rezoluţiei nr. 557/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost respinsă ca neîntemeiată.
Petiţionarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
S-a reţinut că, prin rezoluţia nr. 1847/P/2005 din 16 noiembrie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de V.L. şi C.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) şi art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Petiţionarul a susţinut că făptuitorii, în calitatea lor de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti şi, respectiv, prim-procuror adjunct al aceluiaşi organ judiciar, şi-au încălcat atribuţiile de serviciu cu prilejul soluţionării lucrării nr. 2555/VIII/1din 8 august 2005, necomunicându-i rezoluţia dispusă, ci doar o înştiinţare, împrejurare în care, lipsindu-i datele necesare, nu şi-a putut formula plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de grefier S.L. de la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în dosarul penal nr. 10825/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că petiţionarului i s-au comunicat toate soluţiile dispuse în cauză, iar acesta a parcurs toate fazele procesului penal intentat împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 10825/P/2004 din 31 martie 2005.
Întrucât soluţia dispusă a fost menţinută de instanţa de judecată, o nouă plângere formulată de petiţionar a fost respinsă ca inadmisibilă prin rezoluţia nr. 2555/VIII/1/2005 din 8 august 2005, rezultatul verificării fiind comunicat persoanei vătămate.
Cum împotriva rezoluţiei nr. 1847/P/2005 din 16 noiembrie 2005, petiţionarul nu a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, potrivit dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., instanţa de judecată a constatat că aceasta e inadmisibilă şi a respins-o ca atare.
Cu privire la rezoluţia nr. 557/P/2005 din 17 noiembrie 2005, instanţa a reţinut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de prim-procurorul V.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În motivarea plângerii sale penale, petiţionarul a susţinut că procurorul nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu cu prilejul soluţionării plângerii pe care o formulase împotriva grefierei S.L. şi că i-a refuzat comunicarea soluţiei sau a relaţiilor în legătură cu stadiul cercetărilor în cauză.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că plângerea petiţionarului împotriva făptuitoarei S.L., înregistrată sub nr. 4416/P/2005 la data de 20 aprilie 2005 fusese înaintată poliţiei sectorului 2 Bucureşti, în vederea efectuării cercetărilor penale şi nu primise încă o rezolvare, astfel că faptele imputate procurorului nu existau.
Prin rezoluţia nr. 3449/II/2/2005 din 10 ianuarie 2006, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, plângerea persoanei vătămate formulată împotriva soluţiei dispuse, la data de 17 noiembrie 2005 în dosarul nr. 557/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Sesizată potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., cu plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiei de neurmărire penală, instanţa de judecată a apreciat că aceasta este legală şi temeinică şi, în consecinţă, a respins plângerea, ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs în termen legal petiţionarul D.C., solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea rezoluţiilor atacate şi tragerea la răspundere a făptuitorilor pentru infracţiunile săvârşite.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., sesizarea instanţei de judecată cu plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale trebuie precedată de formularea unei plângeri împotriva măsurii dispuse de procuror la procurorul ierarhic superior al acestuia.
Cum persoana vătămată D.C. nu a parcurs această procedură specială obligatorie, sesizarea în mod direct a instanţei de judecată nu este prevăzută şi permisă de lege, astfel că, în mod corect instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei nr. 1847/P/2005 din 16 noiembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În ceea ce priveşte rezoluţia nr. 557/P/2005 din 17 noiembrie 2005 a aceluiaşi parchet, Curtea constată că aceasta este legală şi temeinică întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că prim-procurorul V.L. a săvârşit vreo faptă penală.
Aşa fiind, Curtea constată că soluţia dispusă de instanţa de fond de a respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionar împotriva acestei rezoluţii este întemeiată pe materialul probator al cauzei şi conformă prevederilor legale, neexistând motive de casare.
În consecinţă, recursul petiţionarului D.C. urmează a fi respins ca nefondat.
Recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.C. împotriva sentinţei penale nr. 27 din 28 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 RON.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3286/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 3316/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
