ICCJ. Decizia nr. 3340/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 388 din 25 mai 2005, Tribunalul Iași a condamnat, printre alții, pe inculpatul P.L., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (acte materiale din datele de 29 august 2003 și 12 februarie 2004) și art. 99 și urm. C. pen., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
Constată concurența infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul minor prin prezenta cu infracțiunea de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. (fapte săvârșite în perioada 8 iunie - 13 iunie 2004) pentru care i s-a aplicat minorului P.L. pedeapsa de un an închisoare, prin sentința penală nr. 4688 din 28 octombrie 2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare.
în baza dispozițiilor art. 85 alin. (1) C. pen., dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului minor prin sentința penală nr. 4688 din 28 octombrie 2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare.
în baza dispozițiilor art. 36 alin. (1), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului minor pentru infracțiunile concurente mai sus arătate, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., interzice inculpatului minor exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza dispozițiilor art. 88 alin. (1) C. pen., dispune deducerea din pedeapsa de executat a perioadei reținerii și arestării preventive, respectiv de la 18 martie 2004 la 25 mai 2004 și de la 14 iunie 2004 la 8 octombrie 2004.
Constată că părțile vătămate G.A. și O.A.A., nu s-au constituit părți civile în cauză, prejudiciile fiind recuperate parțial prin restituire.
în baza dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., dispune confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul B.M. a sumei de 650.000 lei.
în baza dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 - art. 999 C. civ. și art. 1000 alin. (2) și (3) C. civ., obligă inculpatul B.M. în solidar cu inculpatul minor P.L., acesta din urmă în solidar și cu partea responsabilă civilmente N.C., să plătească părții civile P.B., suma de 1.500.000 lei cu titlu de despăgubiri, plată la care au achiesat.
în baza dispoziției art. 191 alin. (2) C. proc. pen., obligă inculpații să plătească statului cheltuieli judiciare. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept: în ziua de 29 august 2003, inculpații B.M., P.L. și C.A., ce sunt prieteni și locuiesc în municipiul Iași, s-au întâlnit în oraș cu frații P.C.A. și P.I.M. și s-au deplasat împreună spre pădurea C., cei din urmă având cu ei un câine rasa "pitbull".
Pe drum, spre pădure grupul celor cinci persoane arătate mai sus, s-au întâlnit cu numiții G.A. și O.A., elevi în vârstă de 10 ani (din județele Caraș Severin și respectiv Timiș) care se întorceau în tabăra C., unde erau cazați de organizatorii unei competiții școlare de matematică.
Inculpații B.M., P.L. și C.A., ultimul având în mână lesa câinelui, s-a hotărât să-i urmărească pe cei doi elevi pentru a le sustrage telefoanele mobile pe care le văzuseră asupra lor. înainte de a lua această hotărâre, aceștia discutaseră cu cei doi elevi, de la care au cerut sticle cu apă minerală.
Astfel, cei trei i-au urmărit pe elevi până la intrarea în pădure unde le-au cerut să se oprească.
Inculpatul C.A. i-a cerut numitului O.A. telefonul mobil și pentru că acesta a refuzat spunându-i că nu are baterie, inculpatul i l-a luat dintr-un buzunar al borsetei.
în același timp, inculpatul B.M. și P.L. l-au ținut de mână pe numitul G.A., de la care cel dintâi a cerut telefonul mobil. De teamă, acesta a scos telefonul din buzunar, iar inculpatul B.M. i l-a smuls din mână și i l-a dat învinuitului C.A., care era lângă el.
Elevii i-au cerut acestuia din urmă să le restituie telefoanele și au încercat chiar să meargă după el, însă au fost opriți de inculpatul P.L. care i-a amenințat că-i bate.
La îndemnul inculpatului B.M., inculpatul C.A., însoțit de martorul P.I.M., a plecat cu cele două telefoane în oraș și i-a așteptat într-un parc pe inculpați.
Inculpatul B.M. "i-a controlat" prin borsete pe cei doi elevi de la care a sustras suma de 850.000 lei (450.000 de la partea vătămată O.A. și 400.000 lei de la partea vătămată G.A.), din care le-a restituit apoi părților vătămate câte 100.000 lei.
Inculpatul P.L. a observat că numitul O.A. avea la gât un lanț de aur și i l-a desfăcut, l-a luat și l-a pus la gâtul său, după care le-a cerut celor doi elevi să plece, amenințându-i că-i taie cu cuțitul.
De teamă, părțile vătămate au plecat spre tabăra C., iar a doua zi au sesizat organele de poliție în legătură cu faptele descrise mai sus.
Inculpații B.M. și P.L. s-au întâlnit apoi și cu inculpatul C.A. împreună au mers la o sală de biliard unde au judecat cu banii sustrași de la părțile vătămate, după care s-au întâlnit cu martorul P.C.A., care le-a comunicat că sunt căutați de organele de poliție.
Inculpatul C.A. i-a dat atunci telefoanele inculpatului P.L. asupra căruia a rămas și lanțul din aur, iar inculpatul B.M. a distrus o cartelă telefonică și a aruncat-o pe cealaltă. în cursul cercetărilor, inculpatul P.L. a restituit organelor de poliție telefoanele mobile și lanțul din aur, care au fost astfel recuperate de părțile vătămate.
în ziua de 12 februarie 2004, inculpații B.M. și P.L., împreună cu un grup de prieteni (în care se aflau numiții C.A. și A.I.) s-au deplasat cu tramvaiul spre stația B. din municipiul Iași.
în același mijloc de transport se aflau partea vătămată P.B., în vârstă de 16 ani și prietenul acesteia U.A.
în mâna celui dintâi inculpatul P.L. a observat un telefon mobil și amenințându-l pe numitul P.B. că-l bate, i l-a cerut. Sus-numitul a încercat să ascundă telefonul mobil într-o husă specială de la curea, însă nu a reușit întrucât inculpatul P.L. i l-a smuls din mână.
Cu acesta, inculpatul s-a îndreptat spre grupul său de prieteni și, fără a fi observat de partea vătămată care l-a urmărit, i-a dat telefonul inculpatului B.M. care a coborât apoi la prima stație și a fugit.
în urma sa, inculpatul P.L. și ceilalți membri ai grupului au fost verificați de partea vătămată și prietenul ei care nu au mai găsit telefonul sustras.
Astfel, prejudiciul cauzat prin săvârșirea acestei fapte, în valoare de 500.000 lei a rămas nerecuperat, iar partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu această sumă.
Sentința a fost apelată de inculpatul P.L., critica vizând nevinovăția pentru fapta din 12 februarie și în subsidiar redozarea pedepsei.
Susține inculpatul că nu a smuls telefonul părții vătămate ce i l-a luat în glumă și nu prin amenințare.
Prin decizia penală nr. 19 din 23 martie 2006, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul inculpatului reținându-se că fapta inculpatului de a amenința pe partea vătămată P.B. și de a-i smulge telefonul din mână, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.
S-a mai apreciat că individualizarea s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
împotriva acestei decizii inculpatul a formulat recurs prin care a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Recunoașterea faptelor și regretul manifestat nu sunt de natură a diminua pericolul social al infracțiunilor ori a persoanei inculpatului, care a persistat în activitatea infracțională, fiind condamnat anterior pentru o faptă de furt calificat iar în prezent fiind arestat în altă cauză.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3345/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3336/2006. Penal → |
|---|
