ICCJ. Decizia nr. 3357/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3357/2006
Dosar nr. 395/1/2006
Şedinţa publică din 25 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 41 din 3 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.M. împotriva rezoluţiei din 7 aprilie 2005 dată de procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. 32/P/2005, rezoluţie pe care a menţinut-o.
Pentru a pronunţa astfel s-au reţinut următoarele:
Petentul A.M. a formulat plângere împotriva numiţilor V.C., D.C. şi A.P., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, susţinând că a fost scos din camera de detenţie şi lovit de aceştia.
Au fost efectuate verificări ale tuturor actelor dosarului, declaraţiile persoanelor cercetate, plângerea petentului şi contestaţia acestuia la măsurile disciplinare impuse, raportul de incident, nota de informare a raportului de incident, declaraţiile martorilor, referate întocmite de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui privind stabilirea competenţei în funcţie de gradul profesional al persoanelor reclamate, rezoluţiile pronunţate.
Verificând legalitatea şi temeinicia rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale pronunţată la data de 7 aprilie 2005 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, pe baza probelor expuse anterior, instanţa constată că rezoluţia contestată este legală şi temeinică, motivată în mod corespunzător.
Se reţine că, faptele reclamate de petent nu au fost confirmate probator, stabilindu-se cu certitudine că aceste persoane şi-au respectat atribuţiile de serviciu, nu au săvârşit nici o abatere în sensul infracţiunilor reclamate de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen., şi nici de supunere de rele tratamente prevăzută de art. 267 C. pen.
S-a reţinut că petentul se află în executarea unei pedepse privative de libertate de 6 ani şi 8 luni închisoare în Penitenciarul Vaslui, şi că la data de 8 noiembrie 2004, când persoana reclamată V.C. s-a prezentat în camera petentului pentru a-i aduce la cunoştinţă un raport de incident întocmit de A.P., petentul a reacţionat violent, astfel încât a fost necesară scoaterea acestuia din cameră de către agenţii de serviciu R.R., A.P. şi D.V. care, însă, nu au exercitat acte de violenţă asupra sa.
Din actele dosarului s-a reţinut că petentul are în general o atitudine violentă faţă de cadre, fiind des sancţionat disciplinar, ca şi în situaţia de faţă, pentru comportamentul său neadecvat.
Privind celălalt aspect reclamat de petent referitor la medicamentaţia medicului O.I.G., s-a reţinut că în mod corect s-a constatat că toate prescripţiile medicale sunt cuprinse într-un registru special al deţinuţilor şi sunt conforme afecţiunilor acestora.
Împotriva acestei sentinţe petentul A.M. a formulat recurs prin care a solicitat casarea sentinţei şi începerea urmăririi penale împotriva intimaţilor, dat fiind că vinovăţia lor este dovedită.
Recursul este nefondat.
Astfel cum corect s-a reţinut ca urmare a cercetărilor efectuate în cauză, faptele reclamate de petent nu au fost confirmate, iar persoanele împotriva cărora acesta a formulat plângere, şi-au îndeplinit atribuţiunile de serviciu în limitele prevăzute de lege.
Deosebit de acesta, este de observat că petentul nu a respectat procedura prevăzută de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., cu privire la plângerea contra actelor procurorului, în sensul că nu s-a adresat cu plângere procurorului ierarhic superior, situaţie în care plângerea adresată direct instanţei trebuia respinsă ca inadmisibilă.
Dar cum, calea de atac a recursului a fost promovată de petent, singura soluţie legală pentru a nu încălca dispoziţiile art. 3858 C. proc. pen., este respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.M. împotriva sentinţei penale nr. 41 din 3 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3354/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 3362/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
