ICCJ. Decizia nr. 3484/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3484/2006
Dosar nr. 6672/1/2006
Şedinţa publică din 31 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 329 din 28 octombrie 2005, Tribunalul Bihor, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.D.M., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul graţierii condiţionate în ce priveşte cele trei pedepse de 3 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 513/2002 a Judecătoriei Beiuş, definitivă prin Decizia penală nr. 78/A/2003 a Tribunalului Bihor.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele 3 pedepse de câte 3 ani închisoare sus arătate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni, rezultând pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare.
S-a constatat că inculpatul a executat din pedeapsa de 3 ani şi 2 luni durata cuprinsă între 3 septembrie 2002 şi 4 aprilie 2003, când inculpatul a fost pus în libertate cu un rest de pedeapsă neexecutat 943 zile, rest pe care s-a dispus ca inculpatul să îl execute alăturat pedepsei de 7 ani închisoare aplicată în prezenta cauză.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv din 23 august 2004 la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata G.N., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestului preventiv din 23 august 2004 la 29 septembrie 2004.
În baza art. 14 – art. 346 C. proc. pen., corelate cu art. 998 – art. 999 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii în solidar în favoarea părţii civile N.F., la plata sumei de 300 Euro, cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea în favoarea statului, de la inculpatul C.D.M. a sumei de 6 Euro şi 52 de Euro-cenţi, în monede, aflate la dosarul cauzei.
În fapt, s-a reţinut că, în noaptea de 21 august 2004, partea vătămată N.F. s-a aflat în gara C.F.R. Oradea unde, în cursul dimineţii, trebuia să se întâlnească cu o persoană, împreună cu care urma să se deplaseze în Italia, prin Vama Borş.
În vederea acestei deplasări, partea vătămată avea asupra sa o sumă consistentă de bani, respectiv 3.000 Euro şi mai multe bunuri.
În jurul orei 1,00, partea vătămată N.F. a fost abordat de inculpata G.N., care, aflând în cadrul discuţiilor purtate cu partea vătămată în intenţia acesteia de a pleca în străinătate, s-a oferit să o conducă la o persoană care locuieşte în apropierea gării şi efectuează în mod frecvent curse în Italia.
Partea vătămată a fost de acord cu propunerea inculpatei şi a părăsit gara împreună cu aceasta, lăsându-se condusă până în apropierea unui imobil aflat pe str. Republicii, respectiv sediul fostului B.C., unde a fost deposedată de inculpatul C.D., concubinul inculpatei, care s-a apropiat prin spate, de ochelarii de vedere pe care îi purta, partea vătămată având o miopie accentuată de 6 dioptrii.
Profitând de starea părţii vătămate care, fără ochelari, nu mai putea distinge clar ce se întâmpla în jurul său, inculpatul C.D.M. i-a scos acestuia din buzunar, în mod forţat portofelul în care se afla suma de 3.000 Euro, în bancnote şi monede, telefonul mobil şi 10 pachete de ţigări Pall Mall.
După deposedarea părţii vătămate de aceste bunuri, cei doi inculpaţi au fugit, iar partea vătămată a anunţat organele de poliţie.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel inculpaţii C.D.M. şi G.N., solicitând desfiinţarea sentinţei, în principal în sensul achitării lor, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu au comis fapta ce le-a fost reţinută în sarcină iar în subsidiar, reducerea pedepselor ce le-au fost aplicate.
Inculpatul C.D.M., în susţinerea apelului său, a arătat că la data comiterii infracţiunii nu era în Oradea, ci la domiciliul mamei sale, iar inculpata G.N. a arătat că ea nu a comis infracţiunea de care este acuzată şi că declaraţiile părţi civile sunt contradictorii.
Cu privire la latura subsidiară, inculpata G.N. a solicitat reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată, arătând că este mamă a unui copil nou născut.
Prin Decizia penală nr. 60/ A din 21 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul C.D.M., desfiinţându-se în parte sentinţa apelată numai în ceea ce priveşte confiscarea specială a sumei de 6 Euro şi 52 Euro-cenţi de la acest inculpat, măsură pe care a înlăturat-o, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei atacate precum şi starea de arest a inculpatului. Totodată, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata G.N.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpatul C.D. a reiterat motivele de apel, solicitând achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., arătând că nu se face vinovat de săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, întrucât, pe de o parte, nu sunt probe certe care să dovedească vinovăţia sa iar, pe de altă parte, la momentul săvârşirii faptei se afla la domiciliul mamei sale în oraşul Salonta, deci nu se putea afla la locul faptei.
În subsidiar, faţă de circumstanţele sale personale, a solicitat reducerea pedepsei pe care o consideră foarte aspră în raport de fapta reţinută în sarcina sa.
Inculpata G.N., deşi legal citată, nu s-a prezentat în faţa instanţei de recurs pentru precizarea motivelor de recurs, apărătorul din oficiu susţinând motivul de recurs ce vizează reducerea pedepsei, în raport de datele personale ale inculpatei, ce are în îngrijire un copil nou născut.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate.
1. În ceea ce priveşte recursul inculpatului C.D.M., se constată că din actele şi lucrările dosarului reiese că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, susţinerile acestuia, în sensul că nu a săvârşit fapta, fiind infirmate de materialul probator administrat în cauză. Relevante în acest sens sunt declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, în principal cele ale martorului G.Şt., ce i-a observat pe peronul Staţiei CF Oradea, în noaptea de 21 august 2004, pe cei doi inculpaţi, pe care îi cunoştea, pe inculpată chiar a văzut-o stând de vorbă cu partea vătămată iar aceasta din urmă i-a cerut ajutorul la scurt timp, spunându-i că a fost tâlhărit de persoana de sex feminin, cu care discutase anterior, precum şi de o altă persoană de sex masculin, care se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate N.F., aceasta indicând-o, fără dubiu, pe inculpată cu prilejul recunoaşterii din grup. Aceste aspecte se coroborează cu împrejurarea că inculpaţii frecventau zona unde s-a săvârşit fapta, precum şi cu faptul că, la percheziţia corporală, a fost găsită asupra inculpatului suma în valută în cupiura indicată de partea vătămată. Pe de altă parte, prin probele propuse în apărare, inculpatul nu a reuşit să demonstreze că, la momentul săvârşirii faptei, s-a aflat într-un alt loc, respectiv la domiciliul mamei sale L.M. din oraşul Salonta, declaraţiile acesteia din urmă precum şi ale fiului său C.M.D., fratele inculpatului, fiind apreciate ca subiective şi înlăturate motivat.
Faţă de aceste considerente, Curtea apreciază că instanţa de fond şi cea de apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispoziţiilor art. 62, art. 63 şi art. 69 C. proc. pen., stabilind împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia, precum şi vinovăţia inculpaţilor.
2. Nici critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor de instanţa de fond, menţinute în apel, nu este întemeiată, deoarece, prin cuantumul stabilit, aceasta răspunde scopului cerut de art. 52 C. pen., totodată, fiind avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 din acelaşi cod. O reducere a pedepsei aplicate inculpatului C.D.M., stabilită, de altfel, în cuantumul minim prevăzut de lege, nu se justifică în raport de gravitatea faptei, de atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului, precum şi de conduita anterioară săvârşirii faptei, acesta fiind condamnat definitiv pentru săvârşirea a trei infracţiuni de furt calificat, pentru care a beneficiat de graţierea condiţionată, situaţie în care, în mod corect, s-a dispus revocarea acesteia şi executarea restului de pedeapsă alături de pedeapsa actuală.
Nici solicitarea recurentei – inculpate G.N., de a i se reduce cuantumul pedepsei, nu este întemeiată, aceasta beneficiind deja de clemenţă din partea instanţei de fond care a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., constând în lipsa antecedentelor penale, cu consecinţa reducerii aproape la jumătate a minimului special prevăzut de lege, deşi inculpata a avut o atitudine procesuală necorespunzătoare care nu justifica acesta reducere.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate de inculpaţi, ca nefondate, constatând că nu există dubii în sensul că aceştia se fac vinovaţi de comiterea faptei reţinute în sarcina lor iar, pe de altă parte, nu se justifică reducerea pedepselor aplicate.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi pentru inculpatul C.D.M., iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod recurenţii – inculpaţi vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.D.M. şi G.N. împotriva deciziei penale nr. 60/ A din 21 martie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.D.M., timpul arestării preventive de la 23 august 2004 la 31 mai 2006.
Obligă pe recurenţi să plătească statului sumele de câte 220 RON cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3481/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3500/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
