ICCJ. Decizia nr. 3452/2006. Penal. Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3452/2006
Dosar nr. 6694/1/2006
Şedinţa publică din 30 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 549 din 19 aprilie 2005, Judecătoria Caracal, în baza art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, a condamnat pe inculpatul C.Z.S., la un an închisoare.
În baza art. 81 pct. 1 din OUG nr. 195/2002 a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 7 luni închisoare.
Potrivit art. 33 – art. 34 C. pen., a dispus că inculpatul va executa 2 ani închisoare.
În temeiul art. 867 C. pen., a dispus executarea pedepsei la locul de muncă în cadrul SC L.C. SRL Caracal.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 869 C. pen.
A admis în parte cererea părţii civile P.L.D. şi a obligat pe inculpat la 10.000.000 lei daune materiale şi 5.000.000 lei, daune morale către acesta.
A obligat inculpatul la 2.252.052 lei plus dobânda legală aferentă către C.A.S. Olt.
Inculpatul a fost obligat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului şi 1.000.000 lei către partea vătămată.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 14 august 2004, inculpatul C.Z.S. a condus autoturismul Dacia pe str. Buzeşti din municipiul Caracal fără a avea permis de conducere, părăsind locul accidentului fără încuviinţarea organelor abilitate şi producând accidentarea părţii vătămate P.L.D., provocându-i acestuia leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 13-14 zile îngrijiri medicale.
Împotriva sentinţei penale au declarat apel partea vătămată P.L.D. şi inculpatul C.Z.S.
Partea vătămată a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând că în urma accidentului de circulaţie a cărui victimă a fost a suferit o infirmitate permanentă, în sensul că şi-a pierdut auzul.
Inculpatul a criticat hotărârea pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicată, respectiv faptul că modalitatea de executare a pedepsei este mult prea aspră, iar în ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei a apreciat că daunele morale acordate sunt prea mari în raport de prejudiciul generat.
Tribunalul Olt, prin Decizia penală nr. 49 din 1 februarie 2006, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa sub aspect penal şi în totalitate sub aspect civil.
A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 33 şi 34 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.Z.S. pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen.
În baza art. 33 şi 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei cu privire la latura penală.
A înlăturat dispoziţiile privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor către C.A.S. Olt.
A respins, ca nefondat, apelul părţii civile P.L.D.
A obligat partea civilă la 280 Ron, cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 Ron, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a realizat o interpretare corespunzătoare a probelor administrate în cauză şi a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului privind săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 78 alin. (1) şi art. 81 pct. 1 din OUG nr. 195/2002.
Instanţa de control judiciar a constatat însă, faţă de concluziile raportului de expertiză nr. 1299 din 2 noiembrie 2005, (avizat de Comisia de control şi avizare din cadrul I.M.L. Craiova), din care rezultă că pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite de partea vătămată au fost necesare numai 4-5 zile de îngrijiri medicale, că fapta săvârşită de inculpat, nu este prevăzută de legea penală şi că se impune achitarea acestuia pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) şi 3 (C). pen.
În raport şi de dispoziţiile art. 346 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa penală nu soluţionează acţiunea civilă când pronunţă achitarea pentru cazul prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod, instanţa de apel a înlăturat dispoziţiile privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către partea civilă P.L.D. şi a cheltuielilor de spitalizare către C.A.S. Olt.
În ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate, instanţa de control judiciar a apreciat că este conformă criteriilor prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen., atât prin cuantum cât şi prin modalitatea de executare şi nu se justifică modificarea.
În termenul legal, Decizia penală a fost atacată cu recurs de către partea vătămată P.L.D., care a solicitat casarea hotărârilor şi admiterea în totalitate a acţiunii civile promovate în procesul penal şi de inculpatul C.Z.S., care a susţinut că se impunea aplicarea unei pedepse sub minimul special, prin reţinerea circumstanţelor atenuante, conform art. 74 şi 76 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 350 din 29 martie 2006, Curtea de Apel Craiova a admis recursurile declarate de partea vătămată şi de inculpat, a casat Decizia penală nr. 49/2006 şi sentinţa penală nr. 549/2005 şi a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond şi anume, Judecătoria Caracal.
În motivarea deciziei penale, instanţa de recurs a arătat că din actele medicale şi medico-legale depuse la dosar rezultă că partea vătămată a fost diagnosticată cu „hipoacuzie de percepţie bilaterală" şi în aceste condiţii, apreciază că partea s-a aflat în imposibilitate de a percepe chestiunile supuse dezbaterii la instanţa de fond cât şi în apel, fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil privitor la oralitatea şi contradictorialitatea desfăşurării procedurii de judecată.
A mai apreciat că, în acest context, analizarea cererii de nouă expertiză medico-legală efectuată în cursul judecăţii în faza de apel, a încălcat dreptul la apărare al părţii vătămate, instanţa având posibilitatea, potrivit rolului activ instituit de art. 287 C. proc. pen., să dispună asupra necesităţii de a asigura asistenţa juridică a părţii vătămate, în condiţiile art. 173 alin. (3) din acelaşi cod, de vreme ce această parte, deşi prezentă în instanţă, nu a putut să înţeleagă solicitările celorlalte părţi şi măsurile dispuse de instanţă.
S-a apreciat, totodată, că se impunea sesizarea I.M.L. Bucureşti – Comisia de nouă expertiză medico-legală, care să se pronunţe asupra contradicţiei între cele două acte medico-legale privitor la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor suferite de partea vătămată, în condiţiile accidentului rutier dedus judecăţii, precum şi referitor la legătura de cauzalitate între infirmitatea prezentată de partea vătămată (hipoacuzie bilaterală) şi traumatismul suferit.
S-a dispus ca în rejudecare, să fie analizată şi critica formulată de inculpat cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, cu referire la incidenţa dispoziţiilor art. 74 C. pen., dar şi raportat la pericolul social concret al faptelor deduse judecăţii.
Nemulţumită şi de această din urmă decizie penală, partea civilă P.L.D. a declarat recurs, reiterând criticile formulate în căile de atac exercitate anterior şi anume, că în urma accidentului de circulaţie provocat de inculpat şi-a pierdut auzul şi solicită acordarea de despăgubiri civile.
Recursul declarat de partea civilă este inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare.
Potrivit dispoziţiilor înscrise în Capitolul III din Titlul II al Codului de procedură penală, deciziile pronunţate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac.
Cum Decizia nr. 350 din 29 martie 2006, atacată, a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova ca instanţă de recurs, recursul declarat de partea civilă P.L.D. împotriva acesteia este inadmisibil.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge recursul declarat de partea civilă, ca inadmisibil şi o va obliga pe recurentă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include şi onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat C.Z.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă P.L.D. împotriva deciziei penale nr. 350 din 29 martie 2006 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul C.Z.S.
Obligă pe recurenta parte civilă la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3450/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3455/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
