ICCJ. Decizia nr. 3457/2006. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3457/2006
Dosar nr. 6495/1/2006
Şedinţa publică din 30 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 300 din 21 noiembrie 2000, Tribunalul Satu Mare a condamnat pe inculpatul C.N.M.M., la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 257 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a sumei de 700 mărci germane sau echivalentul în lei.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În anul 1999, tânărul S.I.C. a susţinut 4 examene pentru a intra în posesia unui carnet de conducere auto categoria B, însă nu a fost admis întrucât nu a întrunit punctajul necesar la proba teoretică. Cunoscând acest fapt, P.G., vecin cu familia tânărului, la sfârşitul lunii octombrie a anului 1999, i-a spus mamei acestuia că a cunoscut pe un anume C.N. care, în oraş, se exprima în sensul că are cunoscuţi la Poliţia judeţului Satu Mare, atât la Serviciul Paşapoarte, cât şi la Serviciul Rutier, astfel putând ajuta pe cei interesaţi să obţină mai uşor şi mai repede paşapoarte şi carnete de conducere auto.
P.G., însoţit de inculpat, s-a deplasat la domiciliul familiei tânărului, aici C.N.M.M. relatând că prin intervenţiile pe care le va face pe lângă un ofiţer de poliţie, îl poate ajuta pe fiul lor, contra unei sume de bani în mărci germane, să obţină carnet.
Mama tânărului, S.I. a fost de acord cu cele ce ceruse inculpatul, astfel că în trei tranşe, ea i-a dat 700 mărci, lucru cunoscut şi de S.E.
Pentru a le întări convingerea că va realiza intervenţia, inculpatul a lăsat familiei S., un act „nr. 21" susţinut a conţine răspunsurile corecte de la 1-24 din chestionarul ce urma a fi completat de S.I.C.
În luna ianuarie 2000, la un nou examen, S.I.C. a fost din nou respins, actul dat de inculpat nefiindu-i de folos.
S-a mai reţinut că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală şi de la cercetarea judecătorească, el fiind dat în urmărire generală prin Ordinul I.G.P. nr. 82825/2000.
Împotriva sentinţei inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 70 din 15 martie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, inculpatul a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 3859 pct. 5 şi pct. 12 C. proc. pen., respectiv judecata a avut loc în lipsa inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii şi nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
Recursul declarat nu este fondat.
Astfel cum a reţinut instanţa, inculpatul s-a sustras cercetării penale şi judecătoreşti, el fiind dat în urmărire generală încă din luna iulie 2000. În acelaşi sens la dosar există adresa nr. 1090201 din 12 septembrie 2000 a Ministerului de Interne – S.E.I.P. Satu Mare – Biroul Paşapoarte.
Inculpatul, pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, a fost citat la adresa de domiciliu indicată în cazierul judiciar şi a fost căutat în vederea aducerii la îndeplinire a mandatului de aducere, la adresa numitei A.I., fosta sa prietenă, cu care a locuit până în luna martie 2000.
Potrivit art. 177 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul se citează la adresa unde locuieşte. Alin. (2) al acestui text, prevede că dacă printr-o declaraţie dată în cursul procesului penal, .. inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat, ceea ce nu este cazul în cauză.
Ca atare, exercitându-şi rolul activ, instanţa a respectat dispoziţiile procesual penale privind citarea inculpatului, lipsa acestuia de la judecată fiindu-i imputabilă.
Pe de altă parte, materialul probator administrat în ambele faze ale procesului penal, a conturat situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, aşa cum prevede art. 257 alin. (1) C. pen.
Inculpatul, direct, a pretins şi primit cele 700 mărci germane de la S.I. căreia i-a promis că prin influenţa pe care o are, poate obţine pentru fiul ei, promovarea examenului pentru carnet de conducere auto.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N.M.M. împotriva deciziei penale nr. 70/ A din 15 martie 2001 a Curţii de Apel Oradea.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3455/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3531/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
