ICCJ. Decizia nr. 3446/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3446/2006
Dosar nr. 6591/1/2006
Şedinţa publică din 30 mai 2006
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 34 din 09 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Covasna, în baza art. 20, raportat la art. 174 şi 176 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.A., la o pedeapsă de 10 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi i s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi a arestului preventiv, începând cu data de 25 ianuarie 2005.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui cuţit-corp delict, care a servit la săvârşirea infracţiunii şi care se află la camera de corpuri delicte a Tribunalului Covasna.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile C.A.S. Covasna, suma de 11.170.074 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată F.P., plus dobânda legală aferentă acestei sume.
S-a luat act că partea vătămată F.P. nu s-a constituit ca parte civilă.
A mai fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 4.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariu de avocat din oficiu.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, faţă de materialul probator de la dosar, a arătat că reţine în esenţă următoarea situaţie de fapt.
Inculpatul D.A. şi partea vătămată F.P., întreţin relaţii de concubinaj la domiciliul inculpatului din oraşul Baraolt şi împreună au un copil de 8 ani.
Între cei doi sunt frecvente certuri şi discuţii datorită faptului că ambii sunt consumatori de băuturi alcoolice şi de cele mai multe ori discuţiile dintre ei se soldează cu lovirea părţii vătămate.
În ziua de 24 ianuarie 2005, încă de la orele 10,00, cei doi au început să consume băuturi alcoolice, astfel că până la orele 11,00, aceştia au consumat 1 litru de palincă, apoi a venit în domiciliul lor martorul D.B., care a adus 2 litri de vin, după care au mai cumpărat6 litri de vin şi pe care i-au consumat toţi trei până în jurul orelor 22,00.
În jurul orelor 21,30 din domiciliul concubinilor a plecat martorul, astfel că aceştia au rămas în continuare în bucătărie să consume cantitatea de vin rămasă şi pe fondul stării de ebrietate şi a raporturilor dintre ei, inculpatul a luat dintr-un sertar din dulapul de la bucătărie un cuţit cu care i-a aplicat concubinei sale o lovitură în zona abdominală stângă, după care a aruncat cuţitul în cuptorul sobei.
Datorită stării de ebrietate în care se afla partea vătămată nu a realizat ce s-a întâmplat şi s-a culcat după care, venind fiica lor în vârstă de 8 ani şi realizând că mama este tăiată, datorită sângelui aflat pe tapiţeria patului, că tatăl său a aruncat cuţitul în sobă, a fost trezită, fiind alertat şi vecinul Z.P., care au anunţat Serviciul de Ambulanţă şi în urma intervenţiei chirurgicale, viaţa i-a fost salvată.
Potrivit raportului de constatare medico-legală, întocmit de S.M.L. din cadrul Direcţiei Sanitare a Judeţului Covasna, rezultă că fiind examinată partea vătămată la data de 25 ianuarie 2005, s-a constatat că aceasta a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un obiect tăietor înţepător, leziunile produse necesită un număr de 25 de zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei şi au fost produse la data de 24 ianuarie 2005.
În contextul situaţiei de fapt expusă şi reţinută, constând în aceea că inculpatul, în noaptea de 24 - 25 ianuarie 2005, i-a aplicat concubinei sale o lovitură cu cuţitul-corp apt de a ucide, în zona abdominală stângă-zonă vitală, cu intenţia de a-i suprima viaţa şi numai ca urmare a intervenţiei chirurgicale, viaţa i-a fost salvată, că acesta a mai săvârşit o infracţiune de omor, activitatea sa materială a fost încadrată în infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 176 lit. c) C. pen., respectiv tentativă la omor deosebit de grav de o persoană care a mai săvârşit un omor.
Prin urmare, inculpatul a fost condamnat în baza acestor texte de lege la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei s-a menţionat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art.72 C. pen., astfel că o pedeapsă de 10 ani închisoare este de natură să ducă la reeducarea acestuia.
Reţinând că nu au încetat temeiurile de fapt şi de drept care au dus la arestarea inculpatului şi că ele se menţin în continuare, în conformitate cu art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), i s-a dedus din pedeapsă timpul executat preventiv.
S-a luat act că victima, concubina inculpatului, nu s-a constituit ca parte civilă.
În cauză s-a constituit ca parte civilă C.A.S. Covasna, cu suma de 11.170.074 lei, reprezentând cheltuieli necesitate cu tratamentul acordat părţii vătămate pe perioada internării în spital, despăgubiri dovedite în totalitate şi la care a fost obligat inculpatul, potrivit actelor şi dovezilor de la dosar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul D.A. şi Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 234/ AP din 28 iulie 2005, a respins apelul, ca nefondat şi a menţinut hotărârea primei instanţe.
Apelul inculpatului a vizat greşita individualizare a pedepsei, referitoare la faptul că pedeapsa aplicată este mare.
Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de către inculpat, pe motiv că hotărârea instanţei de apel este vădit nelegală şi esenţial netemeinică.
Astfel, parchetul în motive a arătat că hotărârea instanţei de apel este vădit nelegală deoarece a omis să soluţioneze apelul declarat de către el, iar inculpatul a criticat hotărârea sub aspectul individualizării, în sensul că pedeapsa este mare, solicitând reducerea.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a examinat recursurile declarate de parchet şi inculpat în raport de motivele invocate, actele şi dovezile de la dosar, Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză şi prin Decizia penală nr. 5850 din 18 octombrie 2005 a admis ambele recursuri, respectiv al parchetului şi al inculpatului, împotriva deciziei penale nr. 234 din 28 iulie 2005, a Curţii de Apel Braşov şi a casat această decizie, trimiţând cauza la Curtea de Apel Braşov pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi de către inculpat împotriva sentinţei penale nr. 34 din 09 mai 2005 a Tribunalului Covasna.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Curtea de Apel Braşov, în soluţionarea apelului declarat de către parchet, a examinat motivele scrise, cum şi cele susţinute oral, referitoare la greşita individualizare a pedepsei, în sensul că pedeapsa de 10 ani închisoare este o pedeapsă mică în raport de faptul că inculpatul a mai comis o infracţiune de omor şi pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 20 ani închisoare, iar al inculpatului sub aspectul criticii vizând greşita individualizare, în sensul că pedeapsa este mare şi nu corespunde funcţiilor sale, având în vedere că a recunoscut şi regretat comiterea infracţiunii.
Curtea de Apel Braşov a examinat apelurile declarate de parchet şi inculpat, în raport de motivele invocate, de actele şi lucrările dosarului, de sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen., şi prin Decizia penală nr. 6/ AP din 01 martie 2006 a admis numai apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa penală nr. 34/2005 a Tribunalului Covasna, sub aspectul încadrării juridice dată faptei, precum şi a individualizării pedepsei şi, rejudecând în aceste limite, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei din art. 20 raportat la art. 174 şi 176 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), texte de lege din urmă, în baza cărora a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 16 ani închisoare.
Au fost menţinute în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Apelul declarat de către inculpat împotriva aceleiaşi sentinţe a fost respins, ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a arătat că în mod nejustificat, atât organul de urmărire penală cât şi prima instanţă nu au reţinut starea de recidivă post-executorie, deşi potrivit fişei de cazier existentă la dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpatul-recurent a mai suferit condamnări, ultima fiind de 21 ani, 5 luni şi 4 zile, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat şi în stare de recidivă prin sentinţa penală nr. 4/1985 a Tribunalului Covasna, din care a executat jumătate ca urmare a adoptării Decretului nr. 11 din 26 ianuarie 1988.
Cum în cauză nu a intervenit termenul de reabilitate prevăzută de art. 135 lit. c) C. pen., în raport de dispoziţiile art. 136 alin. (3) C. pen., s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), privind starea de recidivă post-executorie.
Referitor la motivul de recurs invocat privind greşita individualizare a pedepsei, în raport de criteriile de individualizare înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a apreciat că este întemeiat, iar pedeapsa de 10 ani închisoare, este o pedeapsă mică, faţă de poziţia inculpatului, care iniţial a negat comiterea faptei, susţinând că victima a vrut să se înjunghie, că a mai suferit o condamnare pentru comiterea unei infracţiuni de omor calificat, elemente de natură ce duc la concluzia că pedeapsa aplicată de către instanţa de fond nu este de natură să ducă la reeducarea acestuia, astfel că se impune majorarea şi în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
Aşa fiind, s-a majorat pedeapsa inculpatului prin schimbarea încadrării juridice de la 10 ani închisoare la 16 ani închisoare, pedeapsă de natură să după la reeducarea acestuia şi să atingă finalitatea înscrisă la art. 52 C. pen.
Apelul inculpatului a fost respins pentru considerentele arătate în răspunsul dat la motivele de apel ale parchetului.
În conformitate cu art. 3853 C. proc. pen., Decizia a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a invocat aceeaşi critică ca şi în apel, în plus a dezvoltat motivul vizând greşita individualizare a pedepsei, în sensul că nu se justifică aplicarea unei pedepse de 16 ani închisoare, în condiţiile în care s-a aflat în stare de ebrietate, discernământul i-a fost afectat, iar poziţia sa a fost sinceră şi plină de regret.
Ca atare, s-a solicitat admiterea recursului, întrucât critica constituie caz de casare potrivit pct. 14 de la art.3859 C. proc. pen., casarea deciziei şi reducerea pedepsei către limita minimă prevăzută de lege.
Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat, greşita individualizare a pedepsei, ca fiind mare, care a constituit şi critică în apel, de actele şi lucrările de la dosar, de Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, se constată că recursul de faţă este nefondat şi se va respinge pentru considerente ce se vor dezvolta în continuare.
Potrivit actelor şi lucrărilor de la dosar, instanţele au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, nu numai din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpatului, dar şi a tragerii la răspundere penală sub durata pedepsei aplicate.
Desigur că la individualizarea pedepsei instanţa de apel a avut în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social mărit al faptei comise, împrejurările şi modul în care a fost săvârşită şi care constituie circumstanţe agravante de fapt, referitoare la faptul că după ce a consumat băuturi alcoolice cu partea vătămată şi martorul D.B., după plecarea acestuia, în mod nejustificat i-a aplicat părţii vătămate o lovitură cu cuţitul într-o zonă vitală, iar apoi s-a culcat, deşi a conştientizat gravitatea faptei comise, nu a luat măsuri de a o transporta la spital şi numai la insistenţele fiicei sale care a apelat la vecini, victima a fost transportată la spital unde s-a intervenit chirurgical şi viaţa i-a fost salvată, precum şi datele personale ale inculpatului, care aşa cum s-a menţionat mai sus, a mai comis o infracţiune de omor asupra soţiei sale, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 20 ani închisoare.
Aşa fiind, nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, întrucât pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată inculpatului s-a făcut cu interpretarea justă a dispoziţiile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), că această pedeapsă reflectă o evaluare justă a gravităţii faptei, la vinovăţia inculpatului şi periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă la reeducarea acestuia.
În consecinţă, critica invocată nu constituie caz de casare potrivit pct. 14 de la art. 3859 C. proc. pen., iar din oficiu nu se constată caz de reformare a hotărârilor pronunţate, astfel că, recursul declarat se va respinge, ca nefondat în baza arrt.38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 25 ianuarie 2005 la 30 mai 2006.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A., împotriva deciziei penale nr. 66 din 01 martie 2006, a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 25 ianuarie 2005, la 30 mai 2006.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 30 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3396/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 3450/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
