ICCJ. Decizia nr. 3622/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3622/2006
Dosar nr. 7941/1/2006
Şedinţa publică din 7 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 57 din 15 februarie 2006 a Tribunalului Hunedoara, inculpatul N.R.C. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare şi 4 ani închisoare interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., şi pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 4 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art.88 C. pen., s-a dedus prevenţia de la 19 iunie 2005, la zi.
S-a luat act că părţile vătămate B.B.M. (soţie) şi B.B.M. (fiică) nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 106 din OUG nr. 150/2002, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile către partea civilă C.A.S. a jud. Hunedoara în sumă de 1700,50 lei RON.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 250 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 23 iunie 2005, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice şi fără nici un motiv, inculpatul N.R.C. a lovit-o pe partea vătămată B.B.M., cauzându-i leziuni ce au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Incidentul a fost aplanat de intervenţia organelor de poliţie care l-au sancţionat contravenţional pe inculpat.
După câteva ore, văzându-l în oraş pe B.B.V., tatăl părţii vătămate, inculpatul l-a urmărit, cu intenţia de a se răzbuna pentru amenda primită.
Inculpatul a lovit victima de mai multe ori, iar după ce aceasta a căzut la pământ, a continuat să o lovească cu picioarele. Intervenţia unui martor a pus capăt agresiunii.
Partea vătămată a fost internată în spital şi supusă unei intervenţii chirurgicale, iar pe 4 iulie 2005 a decedat.
Din raportul medico – legal de autopsie nr. 300.141/ A din 8 august 2005 întocmit de S.J.M.L. Deva rezultă că moartea victimei a fost violentă. Ea s-a datorat stării septico - toxice consecutive peritonitei acute, survenită în evoluţia unui tratament toraco - abdominal cu ruptură de splină operată.
Loviturile traumatice constatate s-au produs prin loviri active repetate cu şi de corpuri dure. Între leziunile suferite de victimă şi deces există un raport de cauzalitate indirectă, condiţionat de o stare morbidă preexistentă (ciroză hepatică).
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces verbal de consemnare a plângerii, declaraţiile părţii vătămate, acte medicale şi medico – legale, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptelor.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 126/ A din 20 aprilie 2006, a respins, ca nefundat, apelul inculpatului.
Starea de arest a acestuia a fost menţinută, iar prevenţia a fost dedusă la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei RON din care 100 lei RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul N.R.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate şi, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, iar încadrarea juridică dată faptei săvârşite de acesta este legală şi temeinică.
Inculpatul N.R.C., şi-a urmărit victima, fiind animat de un sentiment de răzbunare, pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
Victima în vârstă de 74 ani, a fost lovită în mod repetat şi puternic în zone vitale ale corpului, chiar şi după ce aceasta a căzut la pământ.
Toate aceste împrejurări dovedesc intenţia inculpatului de a-şi ucide victima, rezultat care chiar dacă nu a fost urmărit, a fost acceptat ca fiind realizabil.
În atare situaţia, cum decesul victimei nu a intervenit din culpa inculpatului, încadrarea juridică dată faptei nu poate fi schimbată în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, întrucât aceasta nu ar corespunde probatoriului administrat în cauză.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat, Curtea constată că nici acesta nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art.72 C. pen., instanţa de judecată a avut în vedere la individualizarea pedepsei atât dispoziţiile părţii generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârşite, cât şi persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Inculpatul nu are antecedente penale şi a recunoscut săvârşirea infracţiunilor săvârşite, pe de altă parte, el s-a manifestat extrem de violent, agresând două persoane într-un interval scurt de timp.
Aşa fiind, pentru comiterea a două infracţiuni în concurs real, pedeapsa aplicată, orientată spre minimul special prevăzut de lege, se dovedeşte suficientă şi necesară reeducării sociale a inculpatului, neimpunându-se reducerea cuantumului acesteia.
Curtea nu constată, din oficiu, existenţa altor motive de casare, astfel că urmează să respingă, ca nefundat, recursul inculpatului.
Timpul reţinerii şi arestului preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la 29 iunie 2005, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art.88 C. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.R.C. împotriva deciziei penale nr. 126 din 20 aprilie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 iunie 2005 la 7 iunie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3531/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3645/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
