ICCJ. Decizia nr. 3455/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3455/2006
Dosar nr. 4429/1/2006
Şedinţa publică din 30 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Suceava, prin sentinţa penală nr. 438 din 14 decembrie 2005 a condamnat pe inculpatul A.C.A. zis P., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c, cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare.
A aplicat dispoziţiile art. 71 C. pen., şi a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., pe durata executării pedepsei.
A constatat prejudiciul recuperat.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.500.000 lei vechi (250 lei noi) cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei vechi (40 lei noi), onorariu avocat din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 6 februarie 2005, în timp ce se întorcea de la discotecă, partea vătămată A.V. a fost acostată de un grup de tineri printre care se afla şi inculpatul A.C.A.
Partea vătămată, mai întâi lovită de către P.D., a fost imobilizată din spate de către inculpat care, ţinându-l în braţe i-a cerut banii.
Deoarece partea vătămată a afirmat că nu are decât 20.000 rol, inculpatul i-a băgat mâna în buzunarul de la spate al pantalonilor şi i-a sustras suma de 700.000 rol, un telefon mobil, „şi un ceas de mână marca O.".
În urma violenţelor la care a fost supusă, partea vătămată a suferit leziuni, ce au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel inculpatul criticând hotărârea primei instanţe pentru netemeinicie, motivând că pedeapsa aplicată este mult prea aspră şi solicită a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante recunoscute.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 85 din 27 februarie 2006 şi a respins apelul, ca nefondat, reţinând că instanţa de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, coborâtă sub limita minimului special, prin aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., ţinându-se seama, potrivit criteriilor din art. 72 din acelaşi cod, de periculozitatea socială ridicată a infracţiunii comise, cât şi de faptul că inculpatul este tânăr, nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului a adoptat o comportare relativ sinceră, elemente circumstanţiale care nu justifică redozarea cerută de inculpat.
Nemulţumit şi de această din urmă hotărâre, în termenul legal, inculpatul A.C.A. a declarat recurs, reiterând critica formulată şi în apel şi anume, că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de circumstanţele reale şi personale şi a solicitat reducerea acesteia.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, se constată că la individualizarea pedepsei au fost respectate toate criteriile impuse de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama atât de pericolul social concret al faptei comise cât şi de datele ce caracterizează persoana făptuitorului.
Săvârşirea infracţiunii în condiţiile arătate, inculpatul fiind însoţit de mai mulţi prieteni, pe timp de noapte şi într-un loc public evidenţiază periculozitate sporită care a fost bine apreciată de instanţe.
Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului pedepsei s-a ţinut seama şi de persoana inculpatului, tânăr, care nu a comis alte infracţiuni şi că prejudiciul produs a fost recuperat, elemente în raport de care s-au reţinut în favoarea sa circumstanţe atenuante, conform art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., şi au stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare, între minimul de un an închisoare până la care se putea coborî pedeapsa, potrivit art. 76 lit. b) C. pen. şi respectiv, minimul special prevăzut de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) din acelaşi cod, care este de 5 ani închisoare.
Faţă de cele arătate mai sus, cu privire la atitudinea inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi poziţia lor oscilantă adoptată pe parcursul procesului penal, Curtea apreciază că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanţă, pedeapsa stabilită fiind de natură să-şi îndeplinească atât funcţia primitivă, cât şi educativă, conform art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente şi ţinând seama şi de faptul că, analizând Decizia atacată şi din oficiu, în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa altor motive care să ducă la casare, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmează a se respinge recursul declarat de inculpatul A.C.A., ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din acelaşi cod.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat în care se include şi onorariul pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C.A. împotriva deciziei penale nr. 85 din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3452/2006. Penal. Vătămarea corporală din... | ICCJ. Decizia nr. 3457/2006. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
