ICCJ. Decizia nr. 3392/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3392/2006
Dosar nr. 4083/1/2006
Şedinţa publică din 26 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiţionarul M.M. a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei împotriva numitului D.G.V. pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă prevăzută de art. 251 alin. (1) C. pen., constând în faptul că acesta a sesizat în scris conducerea Poliţiei municipiului Carei cu o plângere penală îndreptată împotriva petiţionarului pe care l-a acuzat de lovire şi ameninţare, fapte afirmativ comise la data de 7 octombrie 2004.
Plângerea petiţionarului a făcut obiectul dosarului nr117/P/2005 al Parchetului de pe lângă judecătoria Carei, în care procurorul, prin rezoluţia din 21 iulie 2005, a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de numitul D.G.V., invocându-se în drept prevederile art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale a fost elaborat de făptuitoarea L.D.M. subinspector de poliţie la Poliţia municipiului Carei. În motivarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de denunţare calomnioasă, întrucât numitul D.G. s-a adresat organelor de poliţie cu o cerere care a fost înregistrată la petiţii şi nu cu un denunţ sau plângere penală în condiţiile prevăzute de art. 221 C. proc. pen.
Împotriva subinspectorului de poliţie amintit, L.D.M., petiţionarul M.M. a formulat o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzute de art. 249, art. 246 şi respectiv art. 247 C. pen.
În susţinerea plângerii, petiţionarul a arătat că făptuitoarea L.D.M., se face vinovată de săvârşirea infracţiunilor imputate, datorită modului eronat de înregistrare a denunţului penal făcut de petiţionar.
Prin rezoluţia din 24 noiembrie 2005 dată de procuror în dosarul nr. 120/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoarea L.D.M.
Împotriva acestei soluţii petiţionarul a depus plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care, prin rezoluţia nr. 457/VIII.1/2005 a respins-o, ca nefondată, reţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de care a fost acuzată făptuitoarea intimată.
Împotriva rezoluţiei procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, petiţionarul a formulat plângere la Curtea de Apel Oradea.
Prin sentinţa penală nr. 15/P/2006 din 15 februarie 2006 pronunţată în dosarul nr. 144/PI/2006, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins plângerea formulată de petiţionarul M.M., a menţinut rezoluţia atacată şi a obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe petiţionarul a declarat recurs, în care a criticat faptul că instanţa de fond a comis o eroare materială, în sensul că a consemnat greşit că dosarul nr. 222/P/2006 ar fi al Curţii de Apel Oradea, acesta aparţinând Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, că a fost obligat în mod nejustificat la plata nuor sume exagerat de mari reprezentând cheltuieli judiciare, că i s-a acordat termen de exercitare a recursului de 10 zile de la pronunţarea sentinţei şi nu de la comunicarea acesteia, că nu i s-au admis cheltuielile de deplasare la termenul de judecată şi că procurorul de şedinţă l-ar fi somat să-şi retragă acţiunile, deoarece nu sunt întemeiate.
Se constată că motivele de recurs formulate în scris de petiţionar nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
De altfel, cu excepţia erorii materiale invocate, care oricum nu produce efecte juridice, toate celelalte motive nu pot fi imputate instanţei de fond, deoarece aceasta a aplicat dispoziţiile legii procesual penale.
Examinând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, din considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Cât priveşte fondul cauzei, Înalta Curte constată că intimata L.D.M. subinspector de poliţie la Poliţia municipiului Carei, a întocmit un referat de casare a sesizării formulate de petiţionar a Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei împotriva numitului D.G., sub aspectul comiterii infracţiunii de denunţare calomnioasă.
Organele de urmărire penală şi Curtea de Apel Oradea au reţinut în mod corect că fapta intimatei arătată mai sus, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi reclamate de petiţionar şi pe cale de consecinţă au respins plângerile formulate de acesta.
În cauză, nefiind indicii din care să rezulte că intimata L.D.M. ar fi săvârşit vreo infracţiune, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul petiţionarului M.M. împotriva sentinţei penale nr. 15/ P din 15 februarie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.M. împotriva sentinţei penale nr. 15/ P din 06 din 15 februarie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă pe recurentul petiţionar să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 3343/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3396/2006. Penal. Contestaţie la executare... → |
---|