ICCJ. Decizia nr. 3396/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3396/2006
Dosar nr. 42938/3/2005
Şedinţa publică din 26 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 156 din 3 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare a sentinţei penale nr. 238/2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, formulată de petentul condamnat P.C.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 238 din 18 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat inculpatul P.C., la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Prin Decizia penală nr. 5500 din 26 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis recursul declarat de inculpat, reducându-se pedeapsa la 8 ani închisoare.
La data de 16 noiembrie 2005, condamnatul a formulat contestaţie la executare cu motivarea că nu recunoaşte infracţiunea reţinută în sarcina sa, iar cauza penală a fost instrumentată defectuos, nefiind audiaţi martorii propuşi de el.
Analizând cererea petentului şi dispoziţiile art. 461 C. proc. pen., instanţa de fond a constatat că petentul a făcut referire în cererea sa la chestiuni de fond, respectiv la împrejurarea că nu a recunoscut comiterea infracţiunii, precum şi la administrarea de probe, împrejurări ce nu pot face obiectul unei contestaţii la executare, astfel cum sunt prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorul P.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 461 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 172 din 3 martie 2006, pronunţată în dosarul nr. 42938/3/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului-contestator şi l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat şi pentru apărarea din oficiu.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a constatat că din actele şi lucrările dosarului nu rezultă incidenţa dispoziţiilor art. 461 C. proc. pen.
Împotriva deciziei penale nr. 172 din 3 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, a declarat recurs condamnatul-contestator, fără a-l motiva în scris.
În faţa instanţei de recurs, contestatorul a solicitat să se verifice declaraţiile date în cauză, deoarece au caracter contradictoriu.
Examinând actele şi documentele dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, din considerentele ce urmează:
Potrivit art. 461 C. proc. pen., contestaţia la executare contra hotărârilor penale se poate face în cazurile strict şi limitativ prevăzute de acest text şi anume:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
În cauză, condamnatul contestator nu a invocat nici unul din aceste cazuri prevăzute de textul menţionat şi nici instanţa, din oficiu, nu a constatat existenţa vreunui astfel de caz.
Împrejurările invocate de recurent privind verificarea declaraţiilor contradictorii date în cauză ţin de judecarea fondului şi a căilor ordinare de atac, neîncadrându-se în niciunul din cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 461 C. proc. pen.
Aşa fiind, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul-contestator P.C. împotriva deciziei penale nr. 172 din3 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat şi pentru onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat P.C. împotriva deciziei penale nr. 172 din 3 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe contestatorul condamnat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3392/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3446/2006. Penal → |
|---|
