ICCJ. Decizia nr. 3450/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3450/2006
Dosar nr. 6690/1/2006
Şedinţa publică din 30 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 68 din 3 februarie 2006, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul I.m., la 6 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 37 lit. a) şi b) din acelaşi cod.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate privind restul neexecutat, acela de 640 zile închisoare rămas din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 390 din 7 februarie 2002 a Judecătoriei Craiova, contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, s-au admis acţiunile civile formulate, inculpatul fiind obligat la plata, cu titlu de despăgubiri civile, a sumelor de 20 milioane lei către partea civilă P.D., 2 milioane lei către partea vătămată C.N. şi 4 milioane lei către partea vătămată B.D.
Totodată, s-a constatat că partea vătămată R.A. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În jurul orelor 10,30, din dimineaţa zilei de 4 septembrie 2005, inculpatul, intenţionând că facă rost de bani, a observat-o pe P.D. care avea în mâini sacoşe şi un săculeţ, a intrat după ea în scara unui bloc, i-a smuls săculeţul şi a fugit. Ţipetele femeii au fost auzite de B.N., acesta a pornit în urmărirea inculpatului, dar nu l-a prins.
Procedând în modul descris, în 13 septembrie 2005, inculpatul a urmărit-o pe C.N., iar când aceasta a intrat în imobilul de domiciliu, i-a smuls din mână portmoneul şi a fugit.
În aceeaşi manieră, în după-amiaza zilei de 22 septembrie 2005, inculpatul a urmărit-o pe R.A. şi când aceasta s-a aflat într-o zonă din cartierul Brazda lui Novac din municipiul Craiova, i-a smuls din mănă portofelul, a fugit şi după ce a intrat în scara unui bloc a luat din portmoneu suma de 300.000 lei şi a aruncat obiectul într-o cutie poştală, de aici el fiind recuperat de organele de poliţie.
În aceeaşi zi, după-amiaza, în acelaşi cartier, inculpatul a urmărit-o pe B.D., a intrat după ea în scara blocului de domiciliu, i-a smuls portofelul în care se aflau 600.000 lei şi a abandonat obiectul.
Toate sumele de bani furate în modalitatea descrisă, au fost cheltuite pe mâncare şi băuturi alcoolice.
Părţile vătămate l-au recunoscut pe inculpat din grupul constituit la cercetarea penală.
În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 109 din 27 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul.
Nemulţumit şi de Decizia instanţei de apel inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs şi în această cale de atac el criticând hotărârea pentru netemeinicie (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.) s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În altă ordine de idei, art. 52 din acelaşi cod, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În aceste condiţii, raportând la cauză textele legale menţionate, instanţa, orientându-se la pedeapsa de 6 ani închisoare, a avut în vedere toate criteriile de individualizare, faptele fiind de pericol social mărit şi de comiterea lor în formă continuată, cuantumul este situat puţin peste minimul special, inculpatul fiind recidivist.
Ca atare, prin executarea pedepsei în regim de detenţie, se apreciază că se realizează reeducarea condamnatului şi, totodată, se atinge şi scopul pedepsei, acela al prevenţiei generale şi speciale.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza dispoziţiilor art. 192 din acelaşi cod, recurentul inculpat va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 109 din 27 martie 2006 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 28 septembrie 2005, la 30 mai 2006.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3446/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3452/2006. Penal. Vătămarea corporală din... → |
|---|
