ICCJ. Decizia nr. 3465/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3465/2006
Dosar nr. 187/3/2006
Şedinţa publică din 30 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 187/3/2006 la Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, condamnatul C.C. a formulat contestaţie la executare privind pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 376/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
În motivarea contestaţiei, condamnatul a arătat că pedeapsa de 11 ani închisoare, în a cărei executare se află este prea severă, raportat la atitudinea avută pe parcursul procesului penal, situaţia precară a familiei şi starea sănătăţii sale.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 104/ F din 27 ianuarie 2006, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de condamnat cu motivarea că în cauză nu sunt incidente nici unul din cazurile arătate în art. 461 C. proc. pen.; aspectele învederate făcând parte dintre cele care puteau fi invocate şi examinate cu ocazia judecării cauzei în fond şi a căilor ordinare de atac.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul C.C. prin care a reiterat cererea iniţială şi anume reducerea pedepsei care este prea mare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat cu motivarea că în mod justificat prima instanţă a constatat că în cauză nu sunt incidente nici unul din cazurile arătate în art. 461 C. proc. pen.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul C.C., care, oral, a susţinut că pedeapsa în a cărei executare se află şi cu privire la care a făcut contestaţia la executare este prea severă.
Recursul declarat de condamnatul contestator recurent este nefondat.
În art. 461 C. proc. pen., sunt arătate cazurile pentru care se poate face o contestaţia la executare. Între acestea nu se regăseşte şi acela privind individualizarea pedepsei.
De altfel acest lucru nici nu este posibil întrucât procesul individualizării pedepsei este un atribut al instanţelor de judecată care se poate invoca până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. După acest moment, pedeapsa aplicată capătă autoritate de lucru judecat şi nu mai poate fi cenzurată pe calea căilor extraordinare de atac.
Întrucât hotărârile pronunţate de instanţele de fond şi de apel sunt legale şi temeinice; urmează a se constata că recursul declarat de condamnatul C.C. este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aflat în culpă procesuală recurentul condamnat urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecata prezentei căi de atac, astfel cum se va dispune prin dispozitivul sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator C.C. împotriva deciziei penale nr. 180/ A din 6 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurent la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3456/2006. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 3467/2006. Penal → |
|---|
