ICCJ. Decizia nr. 3499/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3499/2006
Dosar nr. 7039/1/2006
Şedinţa publică din 31 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 331 din 14 decembrie 2005 a Tribunalului Sibiu (dosar nr. 3823/2005) s-a respins cererea de revizuire, formulată de revizuienta M.M.E. împotriva sentinţei penale nr. 331 din 10 decembrie 2004 a Tribunalului Sibiu, modificată prin Decizia penală nr. 4/A/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, prin care aceasta a fost condamnată, la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, luându-se faţă de aceasta măsura de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire (art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)), pe considerentul că motivele invocate de condamnată (că la data comiterii faptei era minoră iar când a fost ascultată de organele judiciare nu era conştientă de cele declarate) nu se încadrează în cazurile expres prevăzute de lege, art. 403 C. proc. pen., şi art. 394 C. proc. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 189 şi 192 alin. (2) C. proc. pen., obligând-o pe revizuientă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel în termen revizuienta condamnată.
În susţinerea orală a motivelor de apel aceasta a solicitat admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată la instanţa de fond.
În apel s-a completat probaţiunea cu reaudierea în calitate de martori a numiţilor M.I.L. şi L.B.
Prin Decizia nr. 23/ A din 11 aprilie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, s-a respins, ca nefondat, apelul condamnatului - revizuient, reţinându-se că potrivit art. 393 şi 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive (atât sub aspectul laturii penale cât şi sub aspectul laturii civile) se poate cere pentru una din situaţiile prevăzute la cele 5 puncte ale art. 394 C. proc. pen.
În speţă, revizuienta a solicitat, fără a indica temeiul de drept, revizuirea sentinţei penale prin care a fost condamnată definitiv, în primul rând pentru că, la data comiterii faptei, era minoră şi că a fost condamnată pe baza unor declaraţii date de ea în condiţiile în care nu era conştientă de ce spune.
La cererea apelantei – revizuiente, instanţa de apel a admis şi administrat probele testimoniale solicitate, avându-se în vedere susţinerile acesteia din cererea de revizuire referitoare la faptul că are probe în favoarea nevinovăţiei sale.
Au fost audiaţi martorii M.I.L. (sora apelantei) şi L.B. (concubinul uneia dintre surorile inculpatei).
S-a constatat că acesta din urmă a fost audiat atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de fond, el declarând că-şi susţine în totalitate declaraţiile date cu acea ocazie.
Analizând declaraţiile celor doi martori s-a reţinut că aceştia nu au relevat fapte sau împrejurări noi.
Faţă de aceste considerente, Curtea a reţinut că apelul nu este fondat, soluţia instanţei de fond de respingere a cererii de revizuire formulată în cauză ca inadmisibilă fiind legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii condamnatul - revizuient a declarat recurs, în termen legal, fără a preciza în scris motivele de recurs şi, deşi legal citată, nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi susţine oral recursul.
Examinând recursul declarat de revizuientul – condamnat, din oficiu, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 4 C. proc. pen., Înalta Curte consideră că acesta este întemeiat.
La termenele de judecată din datele de 21 martie 2006 şi, respectiv, 11 aprilie 2006, când s-au audiat 2 martori şi au avut loc dezbaterile, şedinţa a fost separată, fără ca instanţa să respecte dispoziţiile art. 290 C. proc. pen. Astfel, la termenul din 21 martie 2006, instanţa declară şedinţa separată luând în considerare, din oficiu, calitatea revizuientei şi obiectul dosarului în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, fără a asculta părţile prezente şi procurorul şi fără a menţiona dacă această măsură este valabilă pentru tot cursul procesului sau doar pentru acea şedinţă. Aceeaşi este situaţia şi la termenul din 11 aprilie 2006 când au avut loc şi dezbaterile, instanţa declarând şedinţa nepublică fără nici o motivare şi fără a asculta părţile; Decizia recurată poartă menţiunea că respectiva şedinţă a fost separată.
Cum publicitatea şedinţei de judecată constituie regula iar dispoziţiile privitoare la publicitatea şedinţei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute [(art. 197 alin. (2) C. proc. pen.)], Înalta Curte constată că, faţă de încălcarea dispoziţiilor art. 290 din acelaşi cod, de către instanţa de apel (nu a arătat în ce constă atingerea adusă intereselor vreunei părţi, din menţiunea „calitatea revizuientei" nerezultând în ce mod aceasta ar fi vătămată de publicitatea şedinţei, mai ales că nu mai era minoră iar, în ceea ce priveşte obiectul dosarului, omor, acesta nu atrage automat declararea şedinţei secrete; nu a ascultat revizuienta, ale cărei interese se dorea a fi protejate, nici avocatul acesteia şi nici procurorul), se află în imposibilitate de a exercita controlul judiciar asupra legalităţii modului în care această instanţă a restrâns publicitatea şedinţei. Mai mult, menţiunile de pe încheierea de şedinţă şi Decizia în discuţie fac referire la şedinţa separată, în loc de secretă, ceea ce dă impresia că instanţa de apel s-a aflat în eroare, aplicând dispoziţiile referitoare la desfăşurarea judecăţii în cauzele cu inculpaţi minori, unde şedinţa este separată.
Pentru aceste motive, văzând şi prevederile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul revizuientului condamnat, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia.
Conform prevederilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de revizuienta condamnată M.M.E. împotriva deciziei penale nr. 23/ A din 11 aprilie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru minori şi familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3482/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3512/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
