ICCJ. Decizia nr. 3482/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3482/2006
Dosar nr. 6480/1/2006
Şedinţa publică din 31 mai 2006
Examinând recursul de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 278 din 23 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. B.G., după cum urmează:
- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.;
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 26 mai 2005 la zi.
A fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile şi pe durata stipulate de art. 71 C. pen.
2. Z.D.S., la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
A fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile şi pe durata stipulate de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive începând cu 27 mai 2005 la zi.
3. B.I.J., la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
A fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, începând cu 26 mai 2005 la zi.
S-a constatat că părţile vătămate O.A.O. şi P.D.I. nu s-au constituit părţi civile.
În temeiul dispoziţiilor art. 189 şi cele ale art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa, pe baza materialului probator existent la dosar, respectiv declaraţiile părţilor vătămate, depoziţiile martorilor D.C.L., B.A.D., N.A.A. şi declaraţiile inculpaţilor, a reţinut că la data de 19 martie 2005, în jurul orei 21,30, în timp ce se aflau pe stradă, în faţa Catedralei Reîntregirii din Alba Iulia, în baza unei înţelegeri prealabile, cei trei inculpaţi au deposedat-o prin violenţă pe partea vătămată O.A.O. de un telefon mobil.
S-a reţinut că prejudiciul, în valoare de 2.200.000 lei, cauzat prin săvârşirea infracţiunii, a fost recuperat în totalitate.
S-a mai reţinut că, la data de 11 aprilie 2005, în jurul orei 13,00, în timp ce se afla pe stradă, în faţa restaurantului E. din Alba Iulia, inculpatul B.G. a deposedat-o pe partea vătămată P.D.I. de suma de 10.000 lei, ameninţând-o cu exercitarea de violenţe.
Împotriva sentinţei au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi cei 9 inculpaţi.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a criticat hotărârea instanţei de fond pentru greşita nereţinere a stării de minoritate a inculpatului Z.D.S., greşita interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., până la împlinirea vârstei de 18 ani şi pentru că nu a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 421 din 29 februarie2004 a Judecătoriei Alba Iulia.
Critici de netemeinicie au fost formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor B.I.J. şi B.G.
De asemenea, hotărârea instanţei de fond a fost criticată şi pentru neaplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen., având în vedere că partea vătămată P.D.I. nu s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei.
Inculpatul B.G. a criticat hotărârea instanţei de fond pentru greşita sa condamnare, arătând faptul că el nu a avut nici o contribuţie la săvârşirea infracţiunii, intervenind doar, împreună cu inculpatul B.I.J., pentru a-i despărţi pe inculpatul Z.D.S. şi pe partea vătămată O.A.O., care se băteau, sfătuind-o chiar pe partea vătămată să depună plângere la poliţie.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, motivând prin lipsa antecedentelor penale şi prin situaţia familială (părinţii despărţiţi de 10 ani, 2 surori mai mici care au nevoie de ajutor).
Inculpatul a solicitat, de asemenea, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de loviri ori alte violenţe.
Inculpatul B.I.J. a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul cuantumului prea ridicat al pedepsei aplicate, solicitând, de asemenea, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, întrucât există dubii care îi sunt favorabile.
În motivele de apel, inculpatul Z.D.S., a solicitat înlăturarea agravantei şi reţinerea doar a infracţiunii de tâlhărie în forma prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen., arătând că a fost în eroare şi pe moment s-a hotărât să ia telefonul părţii vătămate.
Prin Decizia penală nr. 19/A/2006 din 28 martie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru minori şi familie, a admis apelurile declarate de inculpaţii Z.D.S., B.I.J. şi B.G., a desfiinţat sentinţa atacată sub aspectul cuantumului pedepselor şi sub aspectul modalităţii de executare a acestor pedepse.
Astfel, rejudecând cauza în limitele anterior menţionate, instanţa de apel a stabilit pedepsele inculpatului B.G., după cum urmează:
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., şi art. 74 şi 76 lit. b) C. pen.;
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Instanţa de apel a stabilit pedeapsa inculpatului Z.D.S., la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. c) C. pen., şi cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Inculpatul B.I.J. a fost condamnat, la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 81 şi a art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor B.G. şi B.I.J. pe termene de încercare de câte 4 ani.
În temeiul art. 81 şi al art. 82 C. pen., raportat la art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului Z.D.S., pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
A fost atrasă atenţia inculpaţilor asupra posibilităţii revocării suspendării condiţionate a executării pedepselor în condiţiile art. 83 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedepsele aplicate durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu 26 mai 2005 la zi.
Instanţa de apel a dispus punerea în libertate a inculpaţilor.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei instanţei de fond au fost menţinute.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că apelurile inculpaţilor sunt întemeiate numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor şi a modalităţii de executare a acestora.
S-a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută fiind indubitabil că toţi inculpaţii au folosit violenţa asupra părţii vătămate pentru a reţine bunul sustras şi pentru a-şi asigura scăparea.
S-a mai reţinut că este legală încadrarea juridică a faptei, fiind nefondată cererea apelanţilor de a se schimba încadrarea juridică a faptei.
Instanţa de apel a apreciat că nu au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei aplicate fiecărui inculpat modalitatea concretă în care au fost comise faptele şi valoarea prejudiciului creat şi nici datele care îl caracterizează pe fiecare inculpat în parte.
S-a apreciat, astfel, că instanţa de fond nu a individualizat corect pedepsele aplicate inculpaţilor, impunându-se reducerea acestora şi schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
S-a concluzionat că, în raport cu cele reţinute se impune a fi respins apelul declarat de procuror.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
În motivele de recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a arătat că instanţa de apel a omis să se pronunţe cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, pronunţând astfel o hotărâre contrară legii.
Decizia instanţei de apel a fost, de asemenea, criticată şi sub aspectul greşitei aplicări a legii prin dispunerea suspendării condiţionate a executării pedepselor aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, în condiţiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este închisoarea de la 5 la 20 de ani, iar potrivit dispoziţiilor art. 81, alin. (3) C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, neavând relevanţă faptul că inculpaţii erau minori şi că s-au reţinut circumstanţe atenuante.
Recursul este fondat.
Din examinarea hotărârii atacate rezultă că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba nu a fost soluţionat, instanţa pronunţându-se numai asupra apelurilor inculpaţilor.
Întrucât, cu privire la apelul declarat de procuror instanţa nu a pronunţat nici una din soluţiile prevăzute de art. 379 C. proc. pen., se constată existenţa cazului de casare prevăzut de art. 379 C. proc. pen.
În consecinţă, recursul va fi admis şi, conform art. 38515 pct. 1 lit. c) C. proc. pen., se va casa în totalitate hotărârea atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Întrucât nelegalitatea constatată impune trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor, este inutil a fi examinate celelalte critici referitoare la hotărârea instanţei de apel.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, astfel încât onorariile pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpaţilor Z.D.S. şi B.I.J. se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 19/ A din 28 martie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, privind pe inculpaţii Z.D.S., B.G. şi B.I.J.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Alba Iulia.
Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor Z.D.S. şi B.I.J., în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3480/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3499/2006. Penal → |
|---|
