ICCJ. Decizia nr. 3456/2006. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3456/2006
Dosar nr. 4563/1/2006
Şedinţa publică din 30 mai 2006
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 378 din 08 noiembrie 2005 a Tribunalului Gorj, secţia penală, în baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul V.D. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 a mai fost condamnat inculpatul, la două pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de trafic de influenţă.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele trei pedepse aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului şi potrivit 862 C. pen., a fost fixat termen de încercare de 5 ani.
Potrivit art. 863 C. pen., au fost fixate măsuri de supraveghere şi obligaţii din partea inculpatului, astfel că acesta să se supună regulilor prevăzute de la lit. a) şi b) de la art. 863 C. pen., în sensul de a se prezenta la S.P.V.R.S.I. din judeţul Gorj în fiecare primă zi de joi a lunii.
În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, s-a constatat că s-a restituit către denunţătorii O.M. şi O.V. suma de 350 Euro, pretinsă şi primită de către inculpat.
A fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, faţă de actele şi lucrările de la dosar a arătat că reţine în esenţă următoarea situaţie de fapt.
La data de 19 august 2004 soţii O.V.C. şi O.M., având dublă cetăţenie română şi australiană, fiind stabiliţi în Australia de mai multă vreme, au revenit în România împreună cu fiul lor O.I., născut în Australia, precum şi cu fiica numitei O.M., dintr-o căsătorie anterioară, cu intenţia de a se stabilii în ţară.
Pentru realizarea acestei intenţii se impunea obţinerea de paşapoarte româneşti a căror eliberare se putea realiza în baza unor cereri depuse de către solicitanţi, însoţită de actele de stare civilă ale acestora.
Anterior însă, era obligatoriu ca în conformitate cu art. 61 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 să se transcrie în registrele de stare civilă române a certificatelor de căsătorie şi de naştere emise de autorităţile străine în termen de 3 luni de la întoarcerea în ţară.
În ultima decadă a lunii august 2004 soţii O. s-au prezentat la sediul S.E.I.P.J. Gorj, pentru a li se elibera acte de stare civilă româneşti şi au fost îndrumaţi să prezinte documentele necesare, precum şi traduceri legalizate ale certificatelor de căsătorie şi de naştere.
O.M., cu aceste documente a revenit la B.E.P. Târgu Jiu şi le-a prezentat sub inspectorului S.R. din cadrul acestui birou, care le-a verificat, însă ele au fost văzute şi de către inculpatul V.D., inspector principal în cadrul acestui birou, care i-a făcut cunoscut că această procedură de obţinere a paşapoartelor este dificilă deoarece soţul său îşi schimbase numele în urma căsătoriei în Australia, iar certificatul de căsătorie trebuie recunoscut de autorităţile române.
La plecare, inculpatul a asigurat-o că o va sprijinii în rezolvarea cererilor şi a invitat-o să revină a doua zi la biroul său, iar pentru a-l putea contacta i-a lăsat numărul de telefon mobil.
A doua zi, sub pretextul că problema poate fi rezolvată urgent numai de către un cadru militar cunoscut al său din cadrul D.G.E.I.P. Bucureşti a lăsat să se înţeleagă că va trebui „să de-a ceva" acelei persoane.
În urma consultării dintre cei doi soţi, O.M. s-a întâlnit la jumătatea lunii septembrie 2004 cu inculpatul la terasa C.A. Târgu Jiu, căruia i-a înmânat suma de 250 dolari S.U.A., precum şi un plic cu actele necesare transcrierii certificatului de căsătorie şi de naştere.
În acelaşi timp inculpatul a discutat la telefon şi cu O.V.C., pe care l-a asigurat că această problemă poate fi rezolvată în maximum 2 luni, respectiv în timpul de 3 luni pentru care soţii O. primiseră viză de şedere în ţară.
Constatând că după trecerea celor 2 luni problema nu a fost rezolvată, O.M. l-a contactat din nou pe inculpat, care din nou a asigurat-o că problema se va rezolva favorabil înainte de expirarea vizei.
În luna noiembrie 2004 inculpatul i-a telefonat lui O.M. şi i-a comunicat că actele au revenit de la Bucureşti însă există anumite inconveniente, fapt pentru care trebuie să se deplaseze la biroul său, lucru ce s-a realizat, astfel că în discuţiile purtate i-a spus că transcrierea certificatului de căsătorie se poate face numai în baza unei hotărâri judecătoreşti, iar în legătură cu certificatul de naştere nu mai este nici o problemă întrucât transcrierea a fost aprobată.
Inculpatul, în acest context, a asigurat-o pe aceasta că o va sprijinii în rezolvarea rapidă a obţinerii unei hotărâri judecătoreşti, întrucât naşa lui este grefieră la Tribunalul Gorj şi va lua legătura cu aceasta pentru a-i comunica ce pretenţii are.
A doua zi inculpatul i-a relatat martorei O.M. că suma pretinsă este de 150 de Euro, sumă cu care martora a fost de acord şi a predat-o inculpatului în luna noiembrie 2005 în echivalent, adică 6.000.000 lei.
Realizând că din nou se tergiversează obţinerea paşapoartelor, O.M. l-a căutat pe inculpat în mai multe rânduri, atât la birou cât şi telefonic şi în cele din urmă acesta i-a reînoit promisiunea de rezolvare rapidă a problemei constând în aprobarea cererilor şi pentru a se face convins i-a indicat numele persoanei care va rezolva această chestiune şi care lucrează în cadrul D.G.E.I.P. Bucureşti.
Însă, în luna ianuarie 2005, acesta a încunoştiinţat-o că nu poate rezolva problema privind aprobarea cererilor şi a fost de acord să restituie banii primiţi.
O.V.C., la 11 ianuarie 2005, a sesizat P.N.A., iar la data de 25 ianuarie 2005 a formulat în faţa procurorului un autodenunţ în care a relatat împrejurările în care i s-a pretins lui şi soţiei sumele de 250 dolari S.U.A. şi respectiv echivalentul în lei a 150 Euro.
După sesizarea organelor de urmărire penală, cu acordul martorului denunţător O.V.C., în baza autorizaţiei provizorii s-a procedat la montat pe corpul acestuia a unei instalaţii audio-video speciale şi au fost înregistrate convorbirile dintre martor şi inculpat la barul E. din Târgu Jiu, iar la a doua întâlnire dintre cei doi, inculpatul a restituit martorului suma de 150 Euro din banii primiţi.
În baza autorizaţiei Tribunalului Gorj au fost interceptate şi înregistrate convorbirile telefonice care s-au derulat între inculpat şi martorul denunţător, precum şi cu soţia acestuia.
În contextul situaţiei de fapt expuse şi reţinute, s-a apreciat că activitatea materială a inculpatul, care în calitate de inspector principal de poliţie-şef, biroul evidenţă populaţie, a pretins şi primit sumele de 250 dolari S.U.A., respectiv 150 Euro pentru a înainta cu prioritate cererile formulate de O.M., privind transcrierea în registre de stare civilă române a certificatului de căsătorie şi de naştere şi pentru a interveni pe lângă lucrătorii din cadrul D.G.E.I.P. Bucureşti în vederea soluţionării cu celeritate a lucrărilor şi de a interveni pe lângă prim grefierul Tribunalului Gorj în scopul înregistrării şi stabilirii unui termen cât mai scurt de judecată a dosarului, privind recunoaşterea unei hotărâri străine, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, modificată şi republicată şi două infracţiuni de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen., cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în concurs.
Prin urmare, în baza acestor texte de lege, inculpatul a fost condamnat la trei pedepse cu închisoare în concurs real, care au fost contopite şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, potrivit 861 C. pen.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei s-a arătat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executarea în condiţiile art. 861 C. pen., este de natură să ducă la reeducarea acestuia.
Potrivit art. 362 şi 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpat care a invocat aspecte de nelegalitate şi netemeinicie cu privire la greşita încadrare a faptei în infracţiunea de luare de mită şi a neaplicării prevederilor art. 181 C. pen., în raport de gradul de pericol social redus al faptei comise, modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de urmarea produsă, precum şi de conduita sa ireproşabilă, fiind elemente de natură care să ducă la concluzia că o sancţiune administrativă îşi atinge scopul.
Curtea de Apel Craiova a examinat apelul declarat de inculpat, în raport de cele două motive invocate, de actele şi lucrările de la dosar, de sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu potrivit art. 371 C. proc. pen., şi prin Decizia penală nr. 29 din 02 februarie 2006, apelul declarat a fost respins, ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a arătat că activităţii materiale desfăşurată de inculpat i s-a dat încadrarea juridică legală, în infracţiunile de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen., şi luare de mită, astfel că susţinerea inculpatului că nu a comis infracţiunea de luare de mită a fost înlăturată ca neîntemeiată, neavând temei probator sau de drept.
În legătură cu cea de-a doua critică, de asemenea, s-a arătat că nu sunt temeiuri care să justifice achitarea inculpatului pe considerent că faptele comise de inculpat nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni avându-se în vedere modul şi împrejurările în care s-au comis, precum şi calitatea inculpatului.
În consecinţă, apreciindu-se că a fost pronunţată o hotărâre legală şi temeinică, că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 3853 C. proc. pen., Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs de către inculpat, care prin motivele de recurs de la dosar, cum şi cu ocazia susţinerilor orale a invocat aspecte de nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte.
Într-un prim motiv s-a arătat că nu a comis infracţiunea de luare de mită faţă de elementul material al laturii obiective de la art. 254 C. pen., astfel că se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de trafic de influenţă.
Al doilea motiv de recurs se referă la greşita individualizare a pedepsei ca durată şi modalitate de executare în sensul că nu i s-au aplicat circumstanţe atenuante personale prevăzute de art. 74 şi 76 C. pen., faţă de poziţia sinceră manifestată pe parcursul desfăşurării procesului penal şi că a recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor şi ca atare se impune reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege, iar ca modalitate de executare prevăzută art. 81 C. pen., întrucât sunt temeiuri că scopul pedepsei poate fi atins în raport de cele arătate.
Examinând recursul declarat, în raport de motivele invocate, actele şi lucrările existente la dosar, sentinţa şi Decizia pronunţate în cauză, de cazurile de casare în scrise la pct. 14 şi 17 de la art. 3859 C. proc. pen., se constată că recursul de faţă este nefondat şi se va respinge pentru considerente ce se vor dezvolta în continuare.
Din materialului probator existent la dosar rezultă în mod cert şi ireversibil că inculpatul, în calitate de inspector principal de poliţie, şef al B.E.P., a pretins şi primit sumele de 250 dolari S.U.A. şi 150 Euro, pentru a rezolva cu prioritate cererile formulate de O.M., privind transcrierea în registrele de stare civilă române a certificatelor de căsătorie şi de naştere şi pentru a interveni pe lângă lucrătorii din cadrul D.G.E.I.P. Bucureşti, în vederea soluţionării cu celeritate a lucrărilor, respectiv de a interveni pe lângă prim grefierul Tribunalului Gorj în scopul înregistrării şi stabilirii unui termen cât mai scurt a dosarului privind recunoaşterea unei hotărâri străine.
Potrivit art. 254 C. pen., constituie infracţiunea de luare de mită fapta funcţionarului, care direct sau indirect pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau a nu o respinge în scopul de a îndeplinii, a nu îndeplinii ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Faţă de elementul material al laturii obiective a infracţiunii de luare de mită, aşa cum a fost redat mai sus, şi de activitatea inculpatului care a recunoscut că a primit suma de 250 dolari S.U.A. şi 150 Euro pentru a o sprijinii pe numita O.M. în vederea obţinerii în regim de urgenţă a aprobărilor necesare, sprijin care de altfel intra în atribuţiile sale de serviciu şi de modul în care a acţionat inculpatul, se constată că în mod just faptele sale au fost încadrate în infracţiunile de trafic de influenţă şi luare de mită.
Aşa fiind, este neîntemeiată critica potrivit căreia, în cauză nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită şi ca atare, se va înlătura.
Neîntemeiat este şi motivul de recurs referitor la greşita neaplicare a prevederilor art. 74 şi 76 C. pen., şi pe cale de consecinţă reducerea pedepsei, iar ca modalitate de executare înlăturarea prevederilor art. 861 C. pen., şi a se dispune aplicarea art. 81 C. pen., astfel că se va respinge.
Instanţele, în mod corect au apreciat că, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 74 şi 76 C. pen., faţă de gradul de pericol social mărit al faptelor comise, împrejurările şi modul în care au fost săvârşite şi care constituie circumstanţe agravante de fapt şi de text, precum şi calitatea inculpatului.
Faţă de susţinerile inculpatului referitoare la faptul că a recunoscut şi regretat comiterea infracţiunilor, că a avut o conduită bună la locul de muncă şi în societate sunt chestiuni asupra cărora instanţele au ţinut seamă când i-au aplicat prevederile art. 861 C. pen., şi pedepse orientate către limita minimă prevăzută de lege.
Ca atare, în cauză nu sunt temeiuri care să justifice schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de luare de mită în infracţiunea de trafic de influenţă, aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., precum şi schimbarea modalităţii de executare prin înlăturarea art. 861 C. pen., şi aplicarea art. 81 C. pen.
Conchizând deci că, instanţele au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, juste, drepte şi conforme cu prevederile legii, atât din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpatului, cum şi a tragerii la răspundere penală prin durata pedepsei aplicate şi modalitatea de executare, că motivele de recurs nu constituie cazuri de casare, iar din oficiu, potrivit pct. 3 de la art. 3859 C. proc. pen., nu se constată alte cazuri care să ducă la reformarea hotărârilor, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.D., împotriva deciziei penale nr. 29 din 22 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurent la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3434/2006. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 3465/2006. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
