ICCJ. Decizia nr. 3419/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3419/2006
Dosar nr. 3958/1/2006
Şedinţa publică din 29 mai 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nhr.204 din 12 mai 2005 a Tribunalului Botoşani, secţia penală, a fost condamnat inculpatul T.M.C., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 37 lit. b) şi art. 39 alin. (4) la 8 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 ianuarie 2005 la zi.
În baza art. 103 C. pen., s-a luat faţă de minorul B.M.D. măsura educativă a libertăţii supravegheate pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. S-a dispus încredinţarea supravegherii inculpatului numai pe timp de un an, mamei sale, partea responsabilă civilmente T.E., căreia i s-a pus în vedere îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului în scopul îndreptării lui şi că are obligaţia să înştiinţeze instanţa dacă minorul se sustrage de la supraveghere sau are purtări rele ori a săvârşit din nou o faptă penală.
A fost atrasă atenţia inculpatului minor asupra consecinţelor comportării sale.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar, minorul în solidar cu partea responsabilă civilmente T.E. la plata sumelor de 7.113.046 ROL despăgubiri civile către C.A.S. Botoşani şi de 8.750.000 ROL daune materiale şi 50.000.000 ROL daune morale către partea civilă A.V.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că între familiile inculpaţilor şi părţii vătămate a avut loc o altercaţie cu soţia inculpatului T.M.C. şi apoi cu acesta. Ulterior, între părţi au mai avut loc şi alte conflicte, aceştia făcându-şi reciproc reclamaţii la organele de urmărire penală.
În ziua de 2 ianuarie 2005, inculpatul minor B.M.D., fiul vitreg al inculpatului major T.M.C. l-a anunţat pe acesta că partea vătămată A.V. se afla la bufetul C. situat în centrul satului Costineşti din comuna Leorda, cei doi inculpaţi au luat hotărârea să o aştepte pe partea vătămată şi să îi aplice o corecţie atunci când aceasta se va îndrepta spre casă.
În acest scop inculpaţii l-au luat şi pe martorul A.N. şi, în jurul orei 18,30, au acostat-o pe partea vătămată pe drumul comunal din localitatea Costineşti şi în prezenţa martorului aflat la o distanţă de 5-6 metri, inculpaţii i-au aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, după care i-au sustras o căciulă din blană de miel de culoare neagră cu bordură, un ceas şi nişte chei.
Partea vătămată a fost lovită iniţial, în zona capului cu o bară metalică de către inculpatul T.M.C., iar inculpatul minor B.M.D. a lovit-o cu un băţ, tot în regiunea capului.
După primele lovituri, partea vătămată a căzut, iar inculpaţii au continuat să o lovească. În acele împrejurări inculpatul major i-a sustras căciula părţii vătămate, iar minorul a sustras celelalte bunuri.
Întrucât la locul faptei a ajuns martora A.M. care a auzit strigătele părţii vătămate şi ulterior au apărut şi martorii V.A. şi V.V., inculpaţii au lăsat victima şi au fugit la domiciliul lor.
Partea vătămată, ca urmare a agresiunii, a suferit, conform certificatului medical din dosar, un traumatism cranio-cerebral, hematom subcutanat parietal drept, comoţie cerebrală, contuzie coloană cervicală, contuzie hemitorace stâng, fractură EIR dreapta, contuzie şold stâng, stabilindu-se ca necesare pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a infracţiunii, a declaraţiilor părţii vătămate, a actului medico-legal menţionat, a declaraţiilor martorilor A.N., A.M., V.A. şi V.V.
Inculpaţii nu au recunoscut infracţiunea săvârşită, iar proba cu martori, propusă de aceştia nu a infirmat situaţia de fapt menţionată.
Curtea de Apel Suceava, secţia de minori şi familie, prin Decizia penală nr. 7 din 16 februarie 2006, a admis apelul declarat de inculpatul T.M.C., a desfiinţat în parte hotărârea primei instanţe numai cu privire la pedeapsa aplicată pe care a redus-o la 7 ani închisoare.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Totodată, a fost respins apelul declarat de inculpatul minor B.M.D. împotriva aceleiaşi hotărâri.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului major T.M.C. este prea severă şi a se impune reducerea ei chiar la minimul de 7 ani închisoare prevăzut de lege, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea şi pericolul social concret al faptei.
Referitor la criticile formulate de inculpaţii apelanţi, în sensul că nu sunt vinovaţi de comiterea infracţiunii de tâlhărie, s-a apreciat că sunt neîntemeiate, materialul probator al cauzei confirmând că aceştia sunt autorii tâlhăriei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul T.M.C., care, invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., a susţinut în principal că fapta a fost greşit încadrată în dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2) lit. a) C. pen. şi că, în absenţa probelor care să ateste sustragerea bunurilor părţii vătămate, se impune reţinerea numai a infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., şi în subsidiar că, pedeapsa aplicată este prea severă impunându-se reducerea ei.
Recursul declarat nu este întemeiat.
1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului T.M.C. în săvârşirea, la data de 2 ianuarie 2005, împreună cu minorul B.M.D. a infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Probele administrate în cauză evocate mai sus, au confirmat că în baza înţelegerii prealabile, inculpatul major, împreună cu minorul, au acostat-o pe partea vătămată pe drumul comunal din localitatea Costineşti, comuna Leorda şi i-au aplicat lovituri cu o bară metalică şi, respectiv, cu un băţ în zona capului, iar după cădere şi în alte zone ale corpului, cauzându-i leziuni care au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale. După lovirea victimei inculpatul major i-a sustras acesteia căciula din blană de miel de culoare neagră, iar inculpatul minor un ceas şi nişte chei.
Toate aceste momente ale lovirii victimei şi sustragerii bunurilor au fost observate direct de martorii A.N., aflat la o distanţă de 5-6 metri şi de A.M. (soţia părţii vătămate), V.A. şi V.V., toate aceste persoane recunoscându-i pe cei doi făptuitori, locul fiind luminat de becul de neon aflat pe un stâlp din apropiere. Declaraţiile acestor martori oculari se coroborează cu cele ale victimei care i-a indicat pe inculpaţi drept autori ai tâlhăriei.
Ca atare, fapta inculpatului T.M.C., de a sustrage împreună cu minorul B.M.D. bunurile părţii vătămate, prin întrebuinţare de violenţe, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie calificată, săvârşită în timpul nopţii, într-un loc public şi de două persoane împreună, prevăzute de textul precizat.
Susţinerea inculpatului recurent, în sensul că s-ar face vinovat numai de infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., nu poate fi primită, probele cauzei confirmând că după lovirea victimei, cei doi făptuitori au sustras bunurile menţionate.
Aşa fiind, critica formulată de inculpatul recurent, în sensul greşitei încadrări juridice dată faptei nu poate fi primită.
2. Referitor la pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată de instanţa de apel, se constată că aceasta a fost individualizată, chiar la minimul prevăzut de lege avându-se în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social grav al faptei comisă împreună cu un minor, împrejurările săvârşirii ei, consecinţele la care a fost expusă victima şi persoana inculpatului aflat în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), după executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată pentru tentativa la infracţiunea de omor, prin sentinţa penală nr. 33 din 3 februarie 2000 a Tribunalului Botoşani.
Se mai constată că, pedeapsa de 7 ani închisoare, este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Întrucât au fost respectate dispoziţiile legale arătate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă împrejurări cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a circumstanţelor atenuante spre a fi justificată coborârea pedepsei sub minimul aplicat, critica inculpatului recurent în sensul greşitei individualizări a pedepsei este nefondată.
Faţă de considerentele expuse, constatând neîntemeiate motivele de recurs invocate şi nereieşind existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.C. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.C. împotriva deciziei penale nr. 7 din 16 februarie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 17 ianuarie 2005 la 29 mai 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3417/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3434/2006. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
