ICCJ. Decizia nr. 3480/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3480/2006
Dosar nr. 41605/3/2005
Şedinţa publică din 31 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 96 din 26 august 2006, pronunţată în dosarul penal nr. 6331/2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus, între altele, cu privire la inculpatul C.D.C. pe care l-a condamnat, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 915 din 3 iunie 2005 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă prevenţia de la 5 ianuarie 2005, până la data punerii efectiv în libertate şi de la 19 septembrie 2005 la zi şi a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
De asemenea, în latură civilă, inculpatul minor a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente şi cu coinculpatul N.D. la plata sumei de 250 RON, cu titlu de despăgubiri către partea civilă G.A.D. şi la cheltuieli judiciare către stat în aceeaşi solidaritate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în ziua de 25 iunie 2005, în jurul orei 18,00, în zona parcului Unirii, inculpatul însoţit de coinculpatul N.D., a smuls de la gâtul părţii vătămate G.A.D. un lănţişor din aur, l-a pasat celuilalt inculpat şi ambii au fugit. La aproximativ o oră după comiterea faptei, inculpatul a fost surprins de către martori (tatăl şi sora părţii vătămate) încercând să vândă bijuteria martorei F.E.R., fiind imobilizat de către organele de poliţie.
La stabilirea situaţiei de fapt, prima instanţă a avut în vedere întreg probatoriul administrat în cauză iar la individualizarea pedepsei s-a ţinut cont de gradul de pericol social concret al infracţiunii comise, de circumstanţele reale şi de persoana inculpatului, care a mai fost condamnat pentru săvârşirea altei infracţiuni contra patrimoniului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie în sensul că, la individualizarea pedepsei, prima instanţă nu a dat o eficienţă corespunzătoare împrejurărilor care pledează în favoarea sa, cum ar fi atitudinea sinceră, situaţia familială dificilă şi starea de minorat în care se afla în momentul comiterii faptei.
Prin Decizia penală nr. 246/ A din 27 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.D.C. împotriva sentinţei penale sus menţionate, menţinându-se starea de arest a acestuia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră în raport de circumstanţele sale personale, respectiv faptul că la momentul comiterii infracţiunii era minor, că a colaborat cu organele de anchetă, recunoscând fapta şi că, în prezent, are un copil minor în întreţinere.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanţa de fond a stabilit în mod corespunzător împrejurările în care au fost comise fapta, încadrarea juridică ce a fost dată acesteia, precum şi vinovăţia inculpatului, date în raport de care a dozat în mod corespunzător pedeapsa aplicată, luând, totodată, în considerare şi circumstanţele personale ale inculpatului, astfel că, în mod corect, instanţa de apel a respins apelul ca nefondat.
Circumstanţele personale invocate de inculpat, constând în atitudinea corespunzătoare a acestuia pe parcursul procesului penal, faptul că era minor la data comiterii faptei iar, în prezent, are un copil minor în întreţinere, au fost deja avute în vedere la dozarea pedepsei ce a fost stabilită la limita minimului special, de 3 ani şi 6 luni închisoare, prevăzut de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa deşi, în trecut, inculpatul mai beneficiase de clemenţa instanţelor de judecată ce i-au aplicat o pedeapsă de un an şi 6 luni tot pentru o infracţiune contra patrimoniului, în modalitatea suspendării condiţionate a executării.
Or, inculpatul nu s-a comportat corespunzător în termenul de încercare ci a comis o altă faptă penală, apreciată de legiuitor ca prezentând un pericol social ridicat, astfel că, sub nici un aspect nu se justifică solicitarea de reţinere a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen. Mai exact, art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nu este aplicabil deoarece, aşa cum am mai arătat, inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru o altă infracţiune; nici art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., este incident deoarece inculpatul nu s-a preocupat de recuperarea prejudiciului, cu precizarea că recuperarea parţială în natură a prejudiciului s-a datorat faptului că tatăl părţii vătămate a intervenit imediat după comiterea faptei, surprinzându-l pe inculpat în timp ce încerca să valorifice bunurile, iar în ceea ce priveşte aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., se poate observa că atitudinea sinceră a inculpatului a fost determinată de intervenţia organelor de poliţie care l-au prins pe inculpat şi pe coinculpatul N.D. la scurt timp de la săvârşirea faptei.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpat, constatând că nu sunt motive care să justifice oreducere a pedepsei aplicate, ce este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul – inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D.C. împotriva deciziei penale nr. 246/ A din 27 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 ianuarie 2005 la 7 iunie 2005 şi de la 19 septembrie 2005 la 31 mai 2006.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 220 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3467/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3482/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
