ICCJ. Decizia nr. 3621/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3621/2006
Dosar nr. 7779/1/2006
Şedinţa publică din 7 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 189 din 13 martie 2006, Tribunalul Timiş l-a condamnat pe inculpatul B.M., zis O., în baza art. 174 şi 175 lit. c) C. pen., la 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 10 ani ca pedeapsă complementară, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
A fost menţinută starea de arest şi dedusă prevenţia de la 28 iunie 2005 la zi.
S-a dispus confiscarea unui par.
S-a constatat că nu există constituire de parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în noaptea de 21 iunie 2005, în locuinţa din municipiul Timişoara, inculpatul B.M., aflat sub influenţa alcoolului a exercitat acte de violenţă asupra fratelui său, B.P. La intervenţia victimei B.P., tatăl, inculpatul a orientat actele de violenţă asupra acesteia, lovind-o în mod repetat cu corpuri dure şi cu un cuţit.
Organul de urmărire penală a fost sesizat de către vecini abia în seara de 23 iunie 2005, când, efectuând cercetarea la faţa locului, a fost găsit B.P., tatăl, decedat în curtea locuinţei.
Până la săvârşirea echipei operative, inculpatul B.M. şi-a produs mai multe leziuni corporale, constând în plăgi înjunghiate abdominale, pentru care a şi fost internat în Spitalul Clinic Timişoara.
Din raportul medico-legal de autopsie rezultă că moartea numitului B.P., în vârstă de 62 ani, a fost violentă, datorită şocului traumatic şi hemoragic survenit în evoluţia unui politraumatism cranio-cerebral şi facial (cu fractură de calotă craniană şi piramidă nazală) traumatism toracic (cu multiple fracturi costale şi de stern) şi plagă înjunghiată fosa iliacă (interesare de mezenter).
Inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul B.M. a declarat apel, solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice întrucât nu a urmărit uciderea victimei iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 156 din 17 aprilie 2006, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că încadrarea juridică dată faptei este legală iar pedeapsa corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat care, ca şi în precedent a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice iar, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, susţinut în scris şi oral în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., nu este fondat.
Situaţia de fapt reţinută rezultă fără echivoc din mijloacele de probă legal administrate.
Deşi momentul aplicării loviturilor nu a fost văzut de vreo altă persoană, fapta fiind săvârşită în locuinţă, în care mai era prezent fratele inculpatului, respectiv martorul B.P., care, însă, s-a refugiat în altă încăpere, acesta din urmă a auzit rugăminţile adresate de victimă agresorului de a nu mai lovi.
Inculpatul, de altfel, a recunoscut că el este cel care a lovit victima, pe fondul unei dispute în care fratele şi tatăl său erau împotriva sa şi au încercat să-l agreseze, împrejurare care, însă, nu este susţinută de alte mijloace de probă.
Încadrarea juridică este legală, fiind dovedit, în raport de constatările medico-legale la autopsie, că inculpatul, aplicând mai multe lovituri cu corp dur şi cuţit, cu intensitate mare şi în zone vitale (fracturi craniene, costale şi de stern, înjunghiere fosa iliacă), a avut reprezentarea consecinţei acestor acte de violenţă asupra vieţii victimei, pe care, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o.
Nici critica privind greşita individualizare a pedepsei nu este întemeiată.
Instanţele au ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la aplicarea acesteia, respectiv de limitele speciale, gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, împrejurările concrete de săvârşire a faptei şi persoana inculpatului, astfel încât, aşa cum a fost proporţionalizată, pedeapsa este şi justificată şi necesară realizării atât a funcţiilor de constrângere şi reeducare ale sancţiunii, cât şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Pentru cele ce preced şi constatând, din examinarea din oficiu a hotărârilor, că nu există niciunul dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului B.M. urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată se va deduce timpul arestării preventive a inculpatului de la 28 iunie 2005 la 7 iunie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 156 din 17 aprilie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 28 iunie 2005 la 7 iunie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3606/2006. Penal. Furtul calificat (art. 209... | ICCJ. Decizia nr. 3623/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
