ICCJ. Decizia nr. 3521/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 214 din 19 aprilie 2005, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul L.P.R., la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. a) C. pen. și, la 5 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. e) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 17 iunie 2005, la zi.
în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 95,66 grame rezină de cannabis, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței.
S-au reținut, în esență, următoarele:
La data de 10 ianuarie 2005, inculpatul a introdus în România 96,72 grame rezină de cannabis, pe care le-a deținut, în vederea consumului propriu, în locuința soției sale, în perioada 10 - 17 ianuarie 2005.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 269 din 21 iunie 2005, admițând apelul declarat de inculpat, a desființat, în parte, sentința și, rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1), combinat cu art. 181C. pen., a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 reținând că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
în baza arr.181 alin. (3) C. pen., i-a aplicat inculpatului o amendă administrativă, de 10.000.000 lei, potrivit art. 91 lit. c) C. pen.
Totodată, a constatat executată pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), și a art. 74 - art. 76 lit. e) C. pen.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
S-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 17 ianuarie 2005, la zi și s-a dispus punerea de îndată, în libertate a inculpatului.
Prin recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a solicitat casarea hotărârilor, pentru greșita achitare a inculpatului, precum și pentru greșita aplicare a pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., deoarece inculpatul este cetățean străin.
Recursul parchetului este în parte fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel a dispus, în mod corect, achitarea inculpatului, apreciind, în mod just, că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 181alin. (2) C. pen., care se referă la modul concret și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, scopul urmărit de inculpat, urmările produse, precum și datele ce țin de persoana și conduita inculpatului.
Astfel, așa cum s-a dovedit prin actele medicale depuse la dosar, inculpatul se află de mai mulți ani în efectuarea unui tratament la o clinică de dezintoxicare din Spania, substanțele deținute (metadona, tetrazepamul și hașișul) fiind prescrise de medic, pentru consumul propriu, întrucât îi produceau o ameliorare a stării de boală, cauzate de fosta dependență de heroină și cocaină.
Totodată, instanța a reținut, în mod corect, că, având în vedere recentele acte normative ale țărilor europene care privesc consumatorul de droguri ca pe o "victimă", care are nevoie de ajutor medical, precum și legislația spaniolă, care permite consumul de droguri ușoare, fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
De asemenea, s-a avut în vedere cantitatea mică de droguri, destinată doar pentru consumul propriu, precum și comportamentul sincer al inculpatului, manifestat în cursul procesului penal ajungându-se la concluzia că toate aceste dare și elemente sunt de natură să formeze convingerea că fapta nu prezintă acea încărcătură de pericol social, specifică calificării ei ca infracțiune.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca recursul parchetului să fie respins sub acest aspect.
Cel de-al doilea motiv invocat de parchet este întemeiat.
Pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., au ca obiect interzicerea exercitării unor drepturi constituționale ale cetățeanului român care a săvârșit infracțiuni, ele fiind un adaos la pedeapsa principală și îndeplinesc alături de aceasta, funcții specifice de constrângere, reeducare și prevenție.
Or, având în vedere calitatea de cetățean spaniol a inculpatului și specificul drepturilor interzise, instanța a greșit aplicându-i acestuia pedeapsa complementară.
Dar, aplicarea acestei pedepse complimentare este nelegală în raport de dispozițiile art. 65 C. pen., întrucât pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 nu este de cel puțin 2 ani cum prevede textul art. 64 alin. (1) C. pen., și nici obligatorie cum prevede textul art. 65 alin. (2) din același cod, întrucât textul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 nu prevede o asemenea pedeapsă complementară.
Drept urmare, recursul parchetului va fi admis și vor fi casate hotărârile instanței de fond și de apel, numai privitor la greșita aplicare a pedepsei complementare prevăzut de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, care va fi înlăturată.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3509/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3492/2006. Penal → |
|---|
