ICCJ. Decizia nr. 3512/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3512/2006
Dosar nr. 5108/1/2006
Şedinţa publică din 1 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 567 din 2 noiembrie 2005 a Tribunalului Braşov a fost respinsă cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului H.I.M. prin actul de sesizare al instanţei.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.I.M., la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 228 din 4 iunie 2001 a Judecătoriei Făgăraş şi a fost contopit restul de un an şi 10 luni închisoare rămas neexecutat din această pedeapsă cu pedeapsa stabilită prin prezenta, astfel încât inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
În baza art. 357 C. proc. pen., au fot interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., pe durata înscrisă în art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenţiei începând cu data de 22 martie 2005 la zi.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.B., la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 357 C. proc. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d) C. pen., pe durata înscrisă în art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 ore din data de 28 martie 2005 şi prevenţia începând cu 29 martie 2005 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut în continuare arestarea preventivă a inculpaţilor H.I.M. şi P.B.
În baza art. 112 lit. f) C. pen., raportat la art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul P.B. cuţitul folosit la săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen., s-a constatat că partea civilă D.S.G. a renunţat la pretenţiile civile formulate împotriva inculpaţilor.
În baza art. 112 lit. f) C. pen., raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare dintre inculpaţi a câte 1.150.000 lei vechi (respectiv 115 lei noi) dobândiţi prin săvârşirea infracţiunii, iar de la inculpatul H.I.M. şi a unui inel din metal galben sau contravaloarea acestuia 1.200.000 lei vechi (respectiv 120 lei noi).
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut ca situaţie de fapt, că în noaptea de 14 februarie 2005, în timp ce se aflau în domiciliul numitei T.M. (mama inculpatului H.I.M.) din municipiul Făgăraş, sărbătorind ziua de naştere a acesteia şi rămaşi fără băuturi alcoolice, inculpaţii H.I.M. şi P.B. au plecat în gara Făgăraş, împreună cu martorul S.C.F. pentru „a face rost de bani", cu care să cumpere băutură.
Ajunşi în gara C.F.R. Făgăraş, în jurul orei 1,00, cei trei au intrat în sala de aşteptare situată la etajul clădirii unde au întâlnit-o pe partea vătămată D.S.G., care aştepta un tren.
Profitând de faptul că la acea oră în sala de aşteptare nu se afla decât partea vătămată şi martorul S.I.C. (care nu are locuinţă şi îşi petrece în mod frecvent nopţile în sala de aşteptare a gării menţionate), inculpaţii H.I.M. şi P.B. au abordat-o pe partea vătămată cerându-i ţigări şi bani „de-o bere".
Partea vătămată i-a servit pe inculpaţi cu ţigări, însă a refuzat să le dea bani, moment în care inculpatul H.I.M. a început să ameninţe partea vătămată, dezbrăcându-se la bustul gol pentru a vedea tatuajele de pe corp şi spunându-i acestuia că a umblat prin multe penitenciare şi că de mult aştepta pe cineva din zona Aradului pentru a se răzbuna, datorită unui incident pe care l-a avut în penitenciar cu cineva din Arad.
În acest timp, inculpatul P.B. s-a deplasat în spatele părţii vătămate a scos un cuţit pe care îl avea asupra sa şi a apropiat lama acestuia de gâtul părţii vătămate, spunându-i să nu se uite în spate, ci doar în faţă şi să-i dea banii, pe care îi are asupra sa inculpatului H.I.M.
Speriat, partea vătămată a scos din buzunar portmoneul, moment în care inculpatul H.I.M. a smuls acest obiect din mâna părţii vătămate şi, totodată, i-a cerut să-i dea inelul pe care îl văzuse pe mâna părţii vătămate; partea vătămată a scos puţin inelul de pe deget, iar inculpatul H.I.M. l-a smuls de pe degetul părţii vătămate şi a părăsit în fugă sala de aşteptare, împreună cu inculpatul P.B. şi cu S.C.F.
Ajunşi la parterul gării, inculpatul H.I.M. a încercat să cumpere băutură cu banii luaţi din portmoneul părţii vătămate, însă vânzătoarea chioşcului situat în incinta gării, numit V.M., l-a refuzat, moment în care inculpatul a ieşit din clădirea gării şi, împreună cu inculpatul P.B. şi martorul S.C.F., au luat un taxi, cursa efectuată au plătit-o cu banii sustraşi de la partea vătămată, iar banii obţinuţi prin săvârşirea faptei descrise au fost împărţiţi între inculpatul P.B. şi H.I.M.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii H.I.M. şi P.B., solicitând admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei, iar în urma rejudecării cauzei, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen., motivând că partea vătămată le-a dat de bună-voie ţigările şi banii ceruţi.
În subsidiar, inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor aplicate, apreciind că sunt prea mari faţă de gravitatea faptei şi de prejudiciul cauzat.
Prin Decizia penală nr. 77/ Ap din 8 martie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1265/P/Ap/2005, au fost respinse apelurile declarate de inculpaţii P.B. şi H.I.M. împotriva sentinţei penale nr. 567 din 2 noiembrie 2005 a Tribunalului Braşov, pe care a menţinut-o.
A adăugat la durata arestării preventive a inculpaţilor timpul scurs din data de 2 noiembrie 2005 până în prezent şi a menţinut arestarea preventivă a acestora.
Onorariile avocaţilor din oficiu în sumă totală de 200 lei RON s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi s-au inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.
Au fost obligaţi apelanţii inculpaţi să plătească câte 220 lei RON, cheltuieli judiciare.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă în mod corect a stabilit starea de fapt, în deplină concordanţă cu probele administrate şi a dat o justă calificare juridică faptei săvârşite de inculpaţi.
Aceasta nu poate constitui decât infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., de vreme ce inculpaţii H.I.M. şi P.B., în noaptea de 14 februarie 2005, au deposedat prin violenţă şi ameninţări cu violenţa pe partea vătămată D.S.G., aflată în incinta gării C.F.R. Făgăraş de un portmoneu, în care se afla suma de 2.300.000 lei şi de un inel din metal de culoare galbenă.
Susţinerea inculpaţilor că partea vătămată le-a dat bunurile de bună-voie nu este sprijinită de nici o probă în afara declaraţiilor inculpaţilor şi ale martorului S.C., date în faţa instanţei. Pe de-o parte declaraţiile inculpaţilor nu au fost constante în ceea ce priveşte conţinutul acestora, iar pe de altă parte, revenirea martorului asupra declaraţiei iniţiale nu este justificată. În plus aceste probe au fost înlăturate de declaraţiile martorului S.I.C., care a avut o poziţie constantă, în cursul procesului penal, declaraţiile sale confirmând declaraţia părţii vătămate D.S.G. Martorul T.L., care a asistat la audierea martorului şi la recunoaşterea de către acesta a inculpaţilor de pe o planşă foto, a arătat în instanţă că martorul nu a fost ameninţat sau forţat să declare într-un anumit fel.
Vinovăţia inculpaţilor a fost dovedită şi în mod întemeiat, prima instanţă a hotărât tragerea la răspundere penală a acestora şi a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate. În raport cu gradul de pericol social al faptei, relevat de modalitatea de săvârşire a faptei, de urmările produse, dar şi de persoana fiecărui inculpat (inculpatul H.I.M. este recidivist postcondamnatoriu, iar inculpatul P.B. a suferit mai multe sancţiuni în timpul minorităţii pentru infracţiuni contra patrimoniului), cu gradul de implicare a fiecăruia în săvârşirea faptei, pedepsele de 9 ani închisoare pentru fiecare inculpat, sunt de natură a asigura reeducarea acestora şi realizarea scopului preventiv. Aplicarea unor pedepse mai mici inculpaţilor nu sunt suficiente pentru reeducarea lor, având în vedere gravitatea faptei şi împrejurarea că, deşi au mai fost sancţionaţi pentru infracţiuni similare, aceştia au perseverat în activitatea infracţională.
În considerentele deciziei s-au făcut referiri la temeiurile legale corespunzătoare măsurilor dispuse.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul P.B., criticând-o, arătând în scris că pedeapsa aplicată este prea mare, descriind împrejurările faptice din ziua respectivă, evidenţiind faptul că nu a exercitat violenţe asupra părţii vătămate, aceasta a scos din buzunar o bancnotă de 500.000 lei ca să consume împreună o sticlă de bere, dându-le banii pentru a o cumpăra, dar profitând de această împrejurare nu s-au mai întors, iar la aproximativ o lună de zile au venit organele de poliţie şi l-au ridicat de la locuinţa sa acuzându-l pentru infracţiunea de tâlhărie. Recurentul inculpat a arătat că nu a comis infracţiunea de tâlhărie, ci pe aceea de abuz de încredere, la dosar neexistând probe pentru infracţiunea de tâlhărie, solicitând schimbarea încadrării juridice şi aplicarea unei pedepse corespunzătoare faptei săvârşite.
La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., în infracţiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen., susţinând că partea vătămată i-a dat banii de bună-voie şi nu a existat nici un fel de ameninţare din partea acestuia, iar în subsidiar, reducerea pedepsei, prin acordarea de circumstanţe atenuante judiciare în raport cu lipsa antecedentelor penale.
Concluziile procurorului asupra recursului inculpatului, precum şi poziţia recurentului inculpat, din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de inculpatul P.B. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpatului P.B. în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului P.B., care, în noaptea de 14 februarie 2005, în timp ce se afla în incinta sălii de aşteptare a staţiei C.F.R. Făgăraş împreună cu inculpatul H.I.M., în înţelegere cu acesta şi într-un loc public, având asupra sa un cuţit şi proferând ameninţări la adresa părţii vătămate D.S.G., au deposedat-o pe aceasta de o verighetă şi un portmoneu în care se afla suma de 2.300.000 lei, întruneşte atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de tâlhărie.
În declaraţiile date, atât în cursul urmăririi penale, partea vătămată D.S.G. a relatat în amănunt împrejurările deposedării sale prin violenţă de bunurile ce-ai aparţineau astfel „ În noaptea de 14 februarie 2005, în jurul orelor 22,30-23,00, am intrat în sala de aşteptare a Staţiei C.F.R. Făgăraş …. După aproximativ două ore, în sală fiind tot noi trei, au intrat trei persoane de etnie rromă … Cel mai înalt dintre cei trei, în timp ce ceilalţi doi s-au deplasat la caloriferul din partea dreaptă, s-a apropiat de mine şi m-a întrebat dacă aştept trenul. I-am răspuns afirmativ, iar apoi mi-am scos pachetul de ţigări din buzunar. Mi-a cerut o ţigară, acelaşi lucru făcându-l şi ceilalţi doi, le-am oferit, după care cel mai în vârstă m-a întrebat dacă sunt din Maramureş după accent. Aflând că sunt din Arad a început să-mi povestească că, pe perioada detenţiei a fost agresat sexual de nişte băieţi din Arad şi şi-a manifestat repulsia faţă de toţi arădenii. În acel moment a început să se dezbrace, rămânând în maiou, ocazie cu care am putu observa că are pe membre şi pe piept multiple tatuaje şi cicatrici, îndeosebi pe braţul stâng de la încheietura mâinii până la cot pe partea inferioară … După ce acea persoană s-a dezbrăcat, unul din boschetarii aflaţi în sală, s-au apropiat de noi, moment în care, unul din ceilalţi doi pentru a-l înlătura l-a lovit. Aceeaşi persoană, după ce l-a lovit pe boschetar, a venit în spatele meu şi am simţit cum mă atinge ceva rece în partea dreaptă spate a gâtului şi, în momentul în care am întors capul, acesta m-a lovit, zicându-mi să mă uit la persoana care-mi vorbeşte. Persoana din faţa mea mi-a cerut 100.000 lei pentru a bea o bere. De teamă, am scos portofelul din buzunar pentru a le da cei 100.000 lei. În acel moment, persoana tatuată din faţa mea mi-a smuls portofelul din mână. Cea de-a treia persoană a stat lângă noi fără a interveni în nici un fel. Persoana tatuată observându-mi pe degetul de pe mâna dreaptă o verighetă, a afirmat că îi place şi mi-a cerut să i-o dau pentru a o proba, eu am refuzat, moment în care persoana din spatele meu a presat obiectul metalic pe care-l ţinea la gâtul meu, fără a spune nimic. Am scos puţin verigheta de pe deget, eram derutat şi nu ştiam să mă ridic. Să fug, să rămân, să le-o dau şi până a mă decide, persoana tatuată mi-a scos-o şi pe aceasta de pe mână. Mai întâi a părăsit sala persoana tatuată, ceilalţi doi rămânând cu mine. În sală se aflau în continuare şi ceilalţi doi boschetari, unul dintre ei dormind. Aceste două persoane au părăsit sala în fugă în momentul în care au auzit pe cineva din afara sălii strigând scandal. … După ce am părăsit sala de aşteptare şi am văzut că cei trei s-au urcat în taxi, am apelat 955 pentru a cere ajutor jandarmilor de poliţie. După aproximativ o oră şi jumătate au venit 6 jandarmi. După ce am apelat 955 m-am deplasat la Biroul Informaţii de teamă să nu mă întâlnesc din nou cu agresorii, povestindu-le angajaţilor gării ce mi s-a întâmplat. Din discuţia pe care am purtat-o cu vânzătoarea de la al doilea chioşc amplasat la intrarea în incinta gării pe partea dreaptă, am aflat că aceasta i-a observat pe cei trei coborând în sala de aşteptare, unul dintre ei a venit la ea şi i-a cerut bere, încercând să achite cu o bancnotă de 500.000 lei. Doamna a refuzat să-i servească, fără a-i dea explicaţii…"
În declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti, în primă instanţă, partea vătămată D.S.G. a menţionat că „În noaptea de 14 februarie 2005 mă aflam în incinta staţiei C.F.R. Făgăraş unde aşteptam trenul spre Arad care era la ora 01,30. La un moment dat, au intrat în sala de aşteptare cei doi inculpaţi şi cu un alt individ, un băiat. Inculpatul P.B. a venit la mine şi mi-a cerut o ţigară. Inculpatul H.I.M. mi-a spus că a stat în penitenciar cu un bărbat din Arad şi mi-a dat de înţeles că ar ura persoanele din zona Aradului. Le-am dat cât o ţigară şi inculpatului H.I.M. şi celei de-a treia persoane. Inculpatul H.I.M. şi-a dat geaca jos şi a rămas într-un maiou …. Inculpatul P.B. s-a aşezat în spatele meu şi mi-a pus un obiect de metal, rece, în zona gâtului, în spate. În timpul în care inculpatul H.I.M. se dezbrăca, eu am spus că nu îmi e frică de ei, în această împrejurare inculpatul P.B. mi-a pus acel obiect de metal rece la gât, iar inculpatul H.I.M. mi-a cerut 100.000 lei. Am scos portofelul din buzunar pentru a le da 100.000 lei, însă i-am dat tot portofelul lui H.I.M., care a spus că se va întoarce după ce va cumpăra bere.
Inculpatul H.I.M. şi martorul S.I.C. au plecat cu portofelul din incita sălii de aşteptare, iar din afara sălii de aşteptare l-au strigat pe inculpatul P.B. să vină că este o bătaie. În momentul în care i-am dat portofelul lui H.I.M., P.B. se afla în spatele meu însă nu mai îmi ţinea obiectul metalic la gât. După ce au plecat cei trei din incinta gării, am stat un pic ca să îmi revin. Iniţial mi-a fost frică de cei trei indivizi, însă ulterior mi-am revenit. … Nu i-am mai văzut în viaţa mea pe cei trei. După ce mi-a pus obiectul metalic rece la gât, inculpatul P.B. mi-a dat o palmă pentru ca eu să nu mă uit în spate, unde se afla acest inculpat … Verigheta i-am dat-o inculpatului H.I.M., întrucât acesta mi-a cerut-o, spunându-mi că mi-o va restitui în momentul în care se va întoarce cu berea … În momentul în care am scos portofelul din buzunar pentru a-i da 100.000 lei, inculpatul H.I.M. mi l-a luat din mână, spunându-mi că mi-l va aduce înapoi. Pot să zic că i-am dat inculpatului H.I.M. inelul de frică … Nu îmi era frică de inculpatul H.I.M. singur, dar ei erau trei. Inculpatul H.I.M. nu mi-a adresat ameninţări în momentul în care a plecat din sala de aşteptare, ci doar cel de-al treilea, S.I…".
În declaraţiile date în cursul urmăririi penale, martorul S.C.F. a arătat modalitatea deposedării prin ameninţare şi violenţă a părţii vătămate de către inculpaţi, astfel „…Pe la orele 23,00-0,00 am intrat toţi trei în gara Făgăraş şi am mers la sala de aşteptare de la clasa a II-a … Eu am rămas într-o parte a sălii de aşteptare şi l-am văzut pe P.B. cum a mers la acel bărbat ce stătea pe scaun şi i-a cerut o ţigară. La poliţie am aflat ulterior că pe acel bărbat îl cheamă D.S.G. Sus-numitul a refuzat ă-i dea o ţigară, motive pentru care P.B. a început să vorbească urât cu acesta. … La un moment dat P.B. întrerupe discuţia cu D.S., se îndreaptă spre unul din boschetarii din sala de aşteptare, iar imediat se întoarce pe la spatele lui D.S.G. şi văd că îi pune lama unui cuţit la gâtul acestuia şi îi spune să scoată banii cei are la el. În acest moment H.I.M. a rămas faţă în faţă cu D.S.G. care între timp anterior ameninţării cu cuţitul sa ridicat în picioare de pe scaun. Întrucât persoana ameninţată nu avea banii, P.B. cu o mână ţinea cuţitul şi cu cealaltă la controlat prin buzunare pe acesta. Am văzut că la un moment dat şi H.I.M. s-a dezbrăcat de geaca pe care o purta, rămânând în maiou şi a început să-l intimideze pe D.S. că a făcut multă puşcărie. Numitul P.B. a scos din buzunarul numitului D.S.G. un portofel şi i l-a dat lui H.I.M. care la rândul lui a controlat acel portofel şi am văzut cum a scos bani din el şi şi-a însuşit….".
În declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, martorul S.I.C. a revenit asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, arătând că „…Şi când am dat declaraţia olografă am fost ameninţat. Îmi recunosc semnăturile pe toate cele trei declaraţii ce mi-au fost prezentate azi în instanţă existente la filele 43-48. Nu am formulat plângere împotriva organelor de poliţie pentru modul în care am fost audiat. Nu am spus nimănui că ceea ce am declarat nu corespunde realităţii până azi în instanţă …. Şi unde îi aşteptam pe cei doi puteam să văd ce se întâmplă şi la un moment dat am văzut pe H.I.M. care s-a dezbrăcat. Nu ştiu motivul pentru care s-a dezbrăcat. Acesta din urmă are tatuaje pe corp. Nu am văzut asupra vreunui inculpat nici un cuţit. Nu ştiu nimic despre nici o verighetă a părţii vătămate. Ştiu că P.B. a ameninţat partea vătămată în acea seară în sensul că i-a spus că „dacă este vorba să ne batem"….".
În declaraţiile sale, martorul S.I.C. în mod constant a relatat împrejurările percepute respectiv „… Îmi aduc aminte că pe la jumătatea luni februarie 2005, într-una din nopţi, posibil să fi fost 14 februarie 2005 mă aflam în sala de aşteptare clasa a II-a din Gara Făgăraş, când, pe la ora 1,00, au venit în sala de aşteptare trei tineri dintre care unul sigur ţigan, posibil să fi fost şi ceilalţi doi tot ţigani. Aceştia se aflau în stare de ebrietate. Am văzut că unui din cei trei a pus cuţitul la gâtul unui cetăţean ce se afla în Gara Făgăraş – Sala de aşteptare, iar ceilalţi doi i-au cerut bani. Am văzut că după ce i-au luat banii aceştia au fugit din gară. Pe doi din cei trei indivizi îi cunosc. Pe unul îl ştiu sub numele de N. ce locuieşte pe str. Negoiu din Făgăraş, iar pe cel de-al doilea îl cunosc din vedere, întrucât în urmă cu mai mulţi ani (3-4 ani ) a fost cu mine la Centrul de Plasament V. La Postul de Poliţie T.F. Făgăraş mi-a fost prezentată o planşă fotografică ce conţinea 6 fotografii cu 6 bărbaţi, iar lucrătorul de poliţie mi-a spus să privesc planşa fotografică şi să indic cu mâna dacă recunosc vreun individ din cei 6 care, în noaptea de 14 februarie 2005, a fost în Gara Făgăraş şi în ce împrejurări i-am cunoscut. Am privit planşa foto şi am indicat fotografia nr. 4 ca fiind persoana care, în noaptea de 14 februarie 2005, a fost în Gara Făgăraş împreună cu alţi doi tineri şi sub ameninţarea cuţitului i-au luat banii unui cetăţean, ce ulterior am aflat că este din Arad …. Am mai recunoscut o persoană din cei trei ca fiind un băiat care a locuit cu mine la Centrul de Plasament V. în urmă cu 3-4 ani…".
În cursul cercetării judecătoreşti, acelaşi martor a declarat că „.Arăt că îmi este teamă să depun mărturie întrucât am fost ameninţat de unul dintre inculpaţi, acesta m-a văzut când eram la Poliţia Făgăraş şi m-a ameninţat spunându-mi că mă aruncă în faţa trenului când iese din puşcărie dacă spun ceva. Înţeleg însă că aceştia sunt în acest moment arestaţi şi arăt că în acea noapte din februarie eram în sala de aşteptare şi dormeam pentru că nu mai am domiciliu stabil I-am văzut pe cei doi inculpaţi prezenţi azi în boxă pe care îi cunoşteam sub numele de B. şi N. şi au venit însoţiţi de alte două persoane. Au venit în sala de aşteptare şi s-au legat de o persoană care era din Arad şi care aştepta trenul. Am văzut cum unul dintre ei i-a pus cuţitul la gât acelei persoane, iar celălalt i-a luat din portofel o bancnotă de 500.000 lei şi un inel de pe mână. Persoana care i-a pus cuţitul la gât părţii vătămate era aşezată în spatele acesteia şi îi ţinea cuţitul la gât. Nu pot spune mai multe pentru că îmi este frică … La un moment dat în sala de aşteptare N. s-a dezbrăcat de tricoul pe care îl avea şi am văzut pe corpul acestuia mai multe tatuaje…".
În declaraţiile sale, martorul T.L. a relatat modalitatea de identificare a celor doi inculpaţi de către martorul S.I.C., astfel „Menţin declaraţia dată în faza de urmărire penală din dosar. Eu am fost rugat de organele de poliţie să asist la audierea unui martor pe care îl recunosc azi în instanţă S.I.C., ocazie cu care acestuia i s-a prezentat şi o planşă care conţinea 6 fotografii, din această planşă martorul a recunoscut două persoane despre care a spus că sunt autorii faptelor pe care le-a descris în declaraţie, petrecute în Gara C.F.R. Făgăraş. Când i s-au luat declaraţii acelei persoane nu l-a forţat nimeni şi nici nu l-a ameninţat nimeni. Arăt că în momentul în care martorul a recunoscut cele două persoane din planşa fotografică prezentată nimeni nu a făcut nici o presiune asupra lui şi nu i s-a sugerat să recunoască pe cineva din cele fotografii."
Din coroborarea mijloacelor de probă mai sus arătate, cu procesul-verbal încheiat cu ocazia conducerii organelor de poliţie de către partea vătămată la locul comiterii faptei; procesul – verbal şi planşa fotografică aferentă întocmite cu ocazia fixării aspectelor legate de locul comiterii faptei, proces-verbal de constatare a actelor premergătoare, cu declaraţiile martorilor care au perceput indirect împrejurările faptice, respectiv din relatările părţii vătămate sau circumstanţe ulterioare faptelor V.M.; D.S.; M.D.F.; Z.V.; N.N.; D.D.I., a fost dovedită contribuţia inculpatului P.B. la săvârşirea faptei şi în consecinţă vinovăţia acestuia, având reprezentarea urmărilor faptei pe care o comite şi urmărind producerea lor, infirmând poziţia adoptată, în sensul negării exercitării de ameninţări sau violenţe asupra părţii vătămate.
Înalta Curte nu poate reţine solicitarea apărării recurentului inculpat în sensul schimbării încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în aceea de abuz de încredere, având în vedere că partea vătămată i-a dat banii de bună-voie inculpatului, neexistând ameninţare din partea acestuia, deoarece din materialul probator administrat a rezultat că deposedarea părţii vătămate de bunurile arătate a avut loc prin exercitarea de ameninţări şi violenţe din partea inculpatului P.B., ceea ce se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii complexe de tâlhărie.
Astfel, remiterea banilor de către partea vătămată D.S.G., coinculpatului H.I.M. s-a datorat temerii părţii vătămate, ca urmare a ameninţării cu cuţitul de către inculpatul P.B., aşa încât deţinerea acestora de către coinculpat este fără nici un titlu, neexistând situaţia premisă necesară realizării infracţiunii de abuz de încredere.
În raport cu cele arătate, această critică a inculpatului P.B. este nefondată, ceea ce face inaplicabil cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază, însă, ca fiind întemeiat cel de-al doilea motiv de recurs formulat de recurentul inculpat, în sensul de a se constata că în cauză a fost făcută o greşită individualizare a pedepsei aplicate, având drept consecinţă reducerea cuantumului pedepsei, ceea ce face incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Astfel, cuantumul pedepsei aplicată inculpatului P.B. nu reflectă o corectă adecvare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neţinându-se cont în mod plural, atât de gradul de pericol social ridicat al faptei comise şi agravat de circumstanţele reale ale săvârşirii ei, în timpul nopţii, într-un loc public, împreună cu mai multe persoane, de contribuţia sa efectivă, cât şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care, chiar dacă a avut o poziţie oscilantă iniţial cu privire la comiterea faptei, ulterior şi-a modificat-o numai cu privire la împrejurările deposedării părţii vătămate, prin excluderea violenţei şi a ameninţării, are 7 clase, nu este recidivist, dispunându-se în trei dosare scoaterea de sub urmărire penală pentru comiterea infracţiunilor de furt calificat, fiindu-i aplicate sancţiuni cu caracter administrativ, respectiv mustrare şi amendă, potrivit menţiunilor din fişa de cazier şi menţiunilor din actul de sesizare.
Aşadar, pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului P.B. apare ca fiind relativ ridicată în raport cu circumstanţele reale ale şi personale ale acestuia, având în vedere că minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea ce i-a fost reţinută în sarcină este de 7 ani închisoare, iar cuantumul pedepsei aplicate coinculpatului H.I.M. a fost tot de 9 ani închisoare, în condiţiile în care acesta este recidivist.
Înalta Curte, reevaluând în mod plural, criteriile specifice individualizării pedepselor, atât cele referitoare la gradul de pericol social, circumstanţele reale şi cele personale, deja evidenţiate, consideră că pedeapsa de 7 ani închisoare, respectiv în cuantumul minim legal pentru infracţiunea de tâlhărie ce i-a fost reţinută în sarcina sa, este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate a pedepselor, în vederea îndreptării atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de recurentul inculpat P.B. împotriva deciziei penale nr. 77/ Ap din 8 martie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Se va casa sentinţa penală nr. 567 din 2 noiembrie 2005 a Tribunalului Braşov, secţia penală, şi Decizia penală nr. 77/ Ap din 8 martie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pe care o reduce de la 9 ani închisoare la 7 ani închisoare.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate, fiind date cu respectarea dispoziţiilor legale.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 28 martie 2005 la 1 iunie 2006.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat P.B. împotriva deciziei penale nr. 77/ Ap din 8 martie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Casează sentinţa penală nr. 567 din 2 noiembrie 2005 a Tribunalului Braşov, secţia penală, şi Decizia penală nr. 77/ Ap din 8 martie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pe care o reduce de la 9 ani închisoare la 7 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 28 martie 2005 la 1 iunie 2006.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3499/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3526/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
