ICCJ. Decizia nr. 3638/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3638/2006
Dosar nr. 2823/2/2006
Şedinţa publică din 7 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 61 din 12 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declinat în favoarea Judecătoriei Buftea, competenţa de soluţionare a cauzei privind plângerea formulată de petiţionarul M.C.V. împotriva rezoluţiei nr. 2599/P/2005 din 4 ianuarie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea.
Prin rezoluţia atacată, parchetul a confirmat propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală faţă de B.D. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen.
S-a reţinut că, în luna noiembrie 2002, petiţionarul l-a împrumutat pe B.D. cu o sumă de bani pe care, apoi, acesta a refuzat să o restituie.
Organele de cercetare penală au apreciat că în cauză nu s-a săvârşit infracţiunea de înşelăciune, fapta comisă reprezentând doar neonorarea unei obligaţii civile.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva măsurii dispuse de procuror, în temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, de adjunctul prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea prin rezoluţia nr. 1627/VIII/1/2005 din 4 ianuarie 2006.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat cu plângere instanţei de judecată, curtea de apel constatând în mod just că nu este competentă în soluţionarea cauzei, aceasta revenind, potrivit alin. (1) al textului de lege invocat, Judecătoriei Buftea, ca instanţă căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs petiţionarul M.C.V., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. (4) C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă apelului şi nici recursului.
Petiţionarul a folosit calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive, prin care Curtea de Apel Bucureşti s-a dezinvestit, declinându-şi competenţa de soluţionare a cauzei, în condiţiile în care legea procesual penală nu prevede şi nu permite utilizarea unei atare căi de atac.
În consecinţă, recursul declarat de petiţionar este inadmisibil şi urmează a fi respins ca atare.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul M.C.V. împotriva sentinţei penale nr. 61 din 12 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iunie 200.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3549/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3652/2006. Penal → |
|---|
