ICCJ. Decizia nr. 3595/2006. Penal. Infracţiuni la legea privind combaterea terorismului (Legea 535/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3595/2006
Dosar nr. 6376/1/2006
Şedinţa publică din 6 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din 20 octombrie 2005 al Serviciului Teritorial Piteşti din cadrul D.I.I.C.O.T., inculpatul R.F. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a reţinut că, la data de 21 iulie 2005, în timp ce se afla în executarea unei pedepse la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, jud. Dolj, a trimis prin poştă la Penitenciarul Spitalului Colibaşi, jud. Argeş pe numele numitei C.T., care are calitatea de medic la acest loc de deţinere, un plic în interiorul căruia se găsea un praf de culoare albă şi mai multe înscrisuri cu ameninţări la adresa destinatarului, în sensul că substanţa este agent patogen „antrax" care va produce decesul destinatarei.
Curtea de Apel Piteşti, prin sentinţa penală nr. 15/ F din 21 februarie 2006, a condamnat pe inculpatul R.F., la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
A contopit această pedeapsă cu restul de 17 ani, 2 luni şi o zi din pedeapsa de 18 ani 10 luni şi 9 zile aplicată prin sentinţa penală nr. 84 din 2 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani 2 luni şi o zi la care s-a adăugat un spor de un an, deci în total 18 ani, 2 luni şi o zi, prin privare de libertate, în condiţiile prevăzute de art. 57, 71 C. pen.
A dedus din pedeapsă perioada executată.
A obligat condamnatul la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât nu s-au respectat dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 33, 34 şi art. 39 alin. (2) C. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 357 lit. a) C. proc. pen., solicitând în final, în temeiul art. 38515 pct. 2 C. proc. pen., admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate.
Recursul este nefondat.
În drept, fapta inculpatului R.F. de a ameninţa în scris o persoană că îi va suprima viaţa cu agentul patologic infecţios cunoscut sub denumirea de „antrax", ataşând un plic confecţionat din folie de material plastic ce conţinea un praf alb, spre a da credibilitate pericolului invocat de el, constituie infracţiunea prevăzut de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 535/2004.
Din fişa de cazier aflată la dosarul cauzei, precum şi din referatul întocmit de grefa instanţei la 21 februarie 2006, rezultă că inculpatul R.F. execută o pedeapsă de 18 ani, 10 luni şi 9 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 84 din 2 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Prin urmare, în mod corect, prima instanţă a reţinut în sarcina inculpatului starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptei, atitudinea oscilantă a inculpatului pe parcursul procesului penal şi starea de recidivă în care acesta se află. Astfel, în mod corect a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoare orientată spre maximul special a cărei executare să se realizeze cu privare de libertate în condiţiile prevăzute de art. 57, 71 C. pen.
La stabilirea pedepsei rezultante, Curtea de Apel Piteşti a avut în vedere dispoziţiile art. 39 alin. (2) C. pen. Astfel, momentul de referinţă pentru calculul pedepsei în situaţia stării de recidivă postcondamnatorie în care se află inculpatul îl constituie data de 21 iulie 2005, dată când acesta a săvârşit infracţiunea. În raport cu această dată, din pedeapsa de 18 ani, 10 luni şi 9 zile închisoare, inculpatul mai avea un rest de executat de 17 ani, 2 luni şi o zi.
Dată fiind gravitatea faptei, corect Curtea a apreciat că este justificată aplicarea la pedeapsa cea mai grea a unui spor de 1 an închisoare, deducând din pedeapsă perioada executată.
Conchizând că în cauză sentinţa penală nr. 15/ F din 21 februarie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, este legală şi temeinică, că motivele de recurs invocate de Parchetul Curţii de Apel Piteşti nu constituie cazuri de casare, recursul declarat de parchet privind pe intimatul-inculpat R.F. va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce perioada executată de la 21 iulie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva sentinţei penale nr. 15/ F din 21 februarie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, privind pe intimatul inculpat R.F..
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată de la 21 iulie 2005.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3350/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3867/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
