ICCJ. Decizia nr. 3597/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3597/2006

Dosar nr. 7205/1/2006

Şedinţa publică din 6 iunie 2006

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 26 din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului Iaşi a fost condamnat inculpatul A.C.N., la.

- 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 28 octombrie 2004, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat o sabie tip „Ninja".

A fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea vătămată C.C. în contradictoriu cu inculpatul.

În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., cu referire la art. 106 din OUG nr. 150/2002 a obligat inculpatul să plătească C.A.S. Iaşi suma de 736.824 RON, actualizată la data executării, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate cu partea vătămată Ciobanu Constantin de către Spitalul Clinic de Urgenţe Iaşi.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.400 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Partea vătămată C.C., taximetrist în Iaşi, se cunoştea cu inculpatul A.C.

În seara zilei de 15 octombrie 2004, în jurul orelor 9,00, cei doi s-au întâlnit întâmplător la staţia de benzină S. din zona Podu de Piatră din municipiul Iaşi.

Inculpatul era însoţit de fratele său, I. şi de o persoană rămasă neidentificată, aflându-se într-un taxi.

Partea vătămată se afla în taxiul pe care presta serviciul. Observându-l pe inculpat, i-a reproşat un incident legat de o prostituată pe care i-ar fi recomandat-o acesta şi, nervos, a lovit cu piciorul în portiera maşinii în care se afla inculpatul. Acesta a reacţionat imediat, pulverizându-i în faţă conţinutul unui spray paralizant.

Apoi, înarmat cu o sabie tip „Ninja" ţinută la spate, a coborât din maşină îndreptându-se spre partea vătămată. Observându-i intenţiile agresive, aceasta a intrat în magazinul benzinăriei, încercând să evite conflictul.

Inculpatul a pătruns în magazin şi i-a aplicat mai multe lovituri cu sabia în zona toracică stângă fugind apoi afară şi urcându-se în taxiul cu care făcuse deplasarea.

Partea vătămată, în stare gravă cu hemoragie masivă, a fost transportată la spital şi supusă unei intervenţii chirurgicale. Ea a fost internată cu plagă hemitorace stâng; hemopneumotorax stâng, produsă prin lovire cu corp tăietor-înţepător. A necesitat 21-23 zile îngrijiri medicale pentru vindecare cu menţiunea că la data producerii şi prin ele însele leziunile produse au pus în primejdie viaţa victimei.

Situaţia de fapt reţinută şi vinovăţia inculpatului în comiterea faptei, pentru care a fost trimis în judecată au fost probate prin: declaraţiile părţii vătămate, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele foto, procesele-verbale de recunoaştere din grup şi planşele foto anexate, foaia de observaţie clinică generală, raportul de constatare medico-legală, declaraţiile martorilor B.C.V., P.M.G., D.A., R.P.A., P.M., C.G., O.C., L.V., R.I., A.I., C.D.R. care cuprinde secvenţe de pe caseta video filmate în incinta benzinăriei în momentul agresării părţii vătămate, coroborate cu declaraţiile inculpatului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

El a solicitat casarea hotărârii şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate.

Prin Decizia penală nr. 102 din 6 aprilie 2006, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Acesta a declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

El critică hotărârile atacate prin reţinerea greşită a încadrării juridice dar şi prin omisiunea administrării unui probatoriu complet, solicitând în principal casarea ambelor hotărâri şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat în cea de vătămare corporală gravă, iar în subsidiar casarea cu trimitere la instanţa de fond pentru audierea unui martor.

Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.

Primul motiv de casare, referitor la greşita încadrare juridică nu poate fi primit.

Probele administrate în cauză pentru care de altfel nici inculpatul nu le contestă, relevă că acesta, după ce a paralizat o eventuală reacţie a părţii vătămate prin pulverizarea conţinutului unui spray paralizant înspre ochi, a urmărit-o în magazin şi i-a aplicat mai multe lovituri cu sabia tip „Ninja" în zona toracică stângă, provocându-i plăgi penetrante care i-au pus viaţa în primejdie.

Instrumentul vulnerant apt să producă rezultatul letal, intensitatea şi numărul loviturilor, zona anatomică lezată, sunt tot atâtea elemente din care se desprinde intenţia, chiar în forma ei directă de a suprima viaţa victimei.

În aceste condiţii, apărarea inculpatului că a urmărit aplicarea unei simple corecţii nu poate constitui un argument în sprijinul cererii sale de schimbare a calificării judiciare în infracţiunea de vătămare corporală gravă.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu poate fi primit de instanţă.

Martora B.C.V. a fost audiată la urmărirea penală, ea confirmând o secvenţă din tabloul infracţional în care a fost implicat inculpatul.

Celelalte probe administrate (martorii P.M.G., D.A., R.P.A., P.M., înregistrările camerei video de supraveghere din magazin, declaraţiile părţii vătămate, ale inculpatului în prima fază) relevă că acesta este autorul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat astfel că audierea în instanţă a martorei menţionate nu se impune.

Recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, urmând a se deduce perioada prevenţiei cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.