ICCJ. Decizia nr. 3341/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3341/2006
Dosar nr. 38495/3/2005
Şedinţa publică din 25 mai 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din doar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 110 din 31 ianuarie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., a condamnat pe inculpat, la 5 ani închisoare, a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest şi în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 28 august 2005 la 31 ianuarie 2006.
Totodată, a luat act că partea vătămată L.I.C. nu s-a constituit parte civilă şi conform art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 330 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 28 august 2005, inculpatul a deposedat, prin ameninţare, pe partea vătămată L.I.C., de un telefon mobil. Ulterior, la intervenţia organelor de poliţie sesizate de partea vătămată acesta a putut să-şi recupereze bunul sustras.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul P.A.I., a declarat apel, criticând-o în sensul că regimul sancţionator sub aspectul cuantumului, este mult prea aspru în raport cu fapta concretă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 162/ A din 27 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, a dedus prevenţia de la 28 august 2005 la 27 februarie 2006 şi a obligat inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Nemulţumit şi de această hotărâre, inculpatul P.A.I. a declarat recurs reiterând motivele formulate în faţa instanţei de apel referitoare la individualizarea pedepsei, apreciind că pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită de prima instanţă este mult prea aspră, solicitând reducerea acesteia.
Recursul este nefondat.
Examinând actele dosarului se constată că pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită inculpatului, la limita minimului special, în condiţiile reţinerii circumstanţelor atenuante, este legală. Nu se impune reducerea cuantumului acestei pedepse faţă de gradul deosebit de ridicat al pericolului social al faptei de tâlhărie comise împotriva părţii vătămate L.I.C. pe care, prin ameninţare a deposedat-o de telefonul mobil.
Constatând deci, că instanţele au respectat dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind individualizarea pedepsei, urmează a se respinge recursul inculpatului care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A.I. împotriva deciziei penale nr. 162/ A din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 august 2005 la 25 mai 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3216/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3594/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
