ICCJ. Decizia nr. 3176/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3176/2006
Dosar nr. 7829/1/2006
Şedinţa publică din 17 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din Şedinţa publică din 13 aprilie 2006, pronunţată în dosar nr. 1449/44/2005, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a amânat judecarea apelului declarat de inculpatul O.I. pentru data de 2 mai 2006 şi a dispus menţinerea arestării preventive în cauză a acestuia în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Hotărând astfel, curtea de apel a reţinut că inculpatul a fost condamnat, în prima instanţă, la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni, tentativă la omor deosebit de grav şi omor, fiind menţinut astfel temeiul iniţial ce a impus luarea acestei măsuri preventive excepţionale prevăzut în art. 143, raportat la art. 148 lit. h) C. proc. pen. („a săvârşit o infracţiune pentru care lege prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică").
Recursul declarat de inculpat cu solicitarea de a-i fi revocată arestarea preventivă şi a se continua procesul penal cu acesta aflat în stare de libertate va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., „în cursul judecăţii instanţa verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive" şi dispune prin încheiere motivată menţinerea acestei măsuri „când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate" [(alin. (3)].
Faptele penale imputate inculpatului au fost confirmate de prima instanţă şi apreciate ca realizând elementele constitutive a două infracţiuni grave împotriva vieţii persoanei, omor şi tentativă la omor calificat, ce au impus condamnarea sa în primă instanţă la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare.
Ca atare, temeiul prevăzut în art. 143, raportat la art. 148 lit. h) C. proc. pen., ce a impus iniţial luarea măsurii arestării preventive la data de 11 martie 2000 în cursul urmăririi penale se menţine şi în prezent şi justifică în continuare menţinerea privării de libertate a inculpatului, fiind îndeplinite şi exigenţele paragrafului 1 lit. c) al art. 5 din C.E.D.O.
În plus, menţinerea arestării preventive este justificată în prezent şi pentru temeiul nou ce îl constituie garantarea executării condamnării, chiar nedefinitive, aplicată în prima instanţă în conformitate cu paragraful 1 lit. b) din acelaşi articol al Convenţiei Europene.
Durata relativ îndelungată a procedurii penale şi implicit a duratei măsurii arestării preventive s-a datorat complexităţii deosebite a cauzei în raport cu gravitatea infracţiunilor deduse judecăţii, urmările acestora şi asigurarea tuturor garanţiilor privind dreptul la apărare al inculpatului, fiind realizate la momentul actual şi exigenţele paragrafului 3 al articolului sus-menţionat.
În consecinţă, soluţia adoptată prin încheierea atacată este legală şi temeinică, iar reformarea sa nu se justifică.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la suma de 100 lei, din care 40 lei, reprezintă onorariu pentru apărător din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I. împotriva încheierii din 13 aprilie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 1449/44/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi17 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3157/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3216/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
