ICCJ. Decizia nr. 3694/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3694/2006
Dosar nr. 530/3/2006
Şedinţa publică din 9 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 259 din 3 martie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 530/3/2006, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de revizuientul privind trimiterea cauzei la D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial Bucureşti, întemeiată pe dispoziţiile art. 399 C. proc. pen.
În baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 346 din 09 martie2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, formulată de revizuientul C.M. cu obligarea acestuia la 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Prin adresa nr. 460/III-6 din 14 decembrie 2005 emisă de D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial Bucureşti şi înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală nr. 530/3 din 5 ianuarie 2006 a fost trimisă spre competentă soluţionare cererea formulată de revizuientul C.M.
În motivarea cererii, revizuientul a arătat că nu se face vinovat de infracţiunea de trafic de droguri, iar pedeapsa aplicată în raport cu fapta comisă, cea de consum de droguri, este prea mare.
Din referatul din 12 decembrie 2005, întocmit de procuror, s-a solicitat respingerea cererii, ca inadmisibilă, motivat de faptul că, motivele invocate de petent nu se regăsesc în cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
La prezenta cauză a fost ataşat dosarul de fond nr. 4381/2004, împreună cu dosarele instanţelor de control judiciar.
La termenul din 3 februarie 2006, revizuientul a depus la dosar o „precizare" la cererea iniţială, cu privire la temeiul de drept, respectiv, art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., arătând că faptele şi împrejurările noi se bazează pe declaraţiile numitului H.R.
Asupra cererii formulată de revizuient privind trimiterea cauzei la D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial Bucureşti, întemeiată pe dispoziţiile art. 399 C. proc. pen., motivată de precizarea cererii iniţiale, având ca obiect revizuirea sentinţei penale nr. 346 din 09 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, tribunalul a respins-o, ca neîntemeiată, în considerarea următoarelor argumente:
Legea nu prevede posibilitatea „precizării" cererii de revizuire în faţa instanţei, ulterior efectuării actelor de cercetare penală de către procuror, care a judecat cauza în primă instanţă. Cererea se face în scris cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază şi a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.
Potrivit art. 399 alin. (5) C. proc. pen., după efectuarea cercetărilor, procurorul înaintează întregul material, împreună cu concluziile sale, instanţei competente.
Evident că revizuientul poate firma o nouă cerere adresată procurorului, în condiţiile art. 397 alin. (1) C. proc. pen., în care poate invoca noile motive arătate ca şi „precizări" în faţa instanţei.
Asupra admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, tribunalul a reţinut următoarele:
Motivele invocate de revizuient în susţinerea cererii sale, respectiv faptul că nu este vinovat de săvârşirea faptei de trafic de droguri, iar pedeapsa aplicată în raport cu fapta de consum de droguri este prea mare, nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte primul caz de revizuire cuprins în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., acesta se referă la descoperirea de fapte sau împrejurări noi. Noi, trebuie să fie deci, probele şi nu mijloacele de probă, prin care se administrează probe deja cunoscute. Împrejurarea că revizuientul, în dovedirea susţinerilor, propunerea audierii unui nou martor, nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fiind inadmisibil ca, pe calea revizuirii, să se prelungească probaţiunea prin folosirea de noi mijloace de probă pentru faptele stabilite anterior.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel revizuientul C.M., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, solicitând desfiinţarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pe considerentul că potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen., a precizat motivele de fapt şi de drept şi care sunt împrejurările noi, respectiv audierea numitului H.R., considerând că instanţa de fond trebuie să admită în principiu cererea de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 319/ A din 17 aprilie 2006, pronunţată în dosarul nr. 530/3/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul C.M., reţinând că hotărârea primei instanţe este legalăşi temeinică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul C.M., reiterând criticile formulate în apel şi solicitând admiterea cererii de revizuire.
Recursul este neîntemeiat.
Curtea, analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent ce se încadreazăformal în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., cât şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.,m apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Motivele invocate de revizuient în cererea iniţială adresată parchetului, respectiv faptul că nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, iar pedeapsa aplicată este prea mare, nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Împrejurarea că ulterior, în faţa primei instanţe, revizuientul a depus o „precizare" a cererii, invocând că există fapte şi împrejurări noi, bazate pe declaraţiile martorului H.R., în mod corect s-a constatat de ambele instanţe că nu poate fi primită, întrucât nu a făcut obiectul cercetărilor parchetului, potrivit art. 399 alin. (5) C. proc. pen.
Revizuientul are posibilitatea de a formula o nouă cerere de revizuire, urmând procedura prevăzută de lege pentru noua situaţie invocată.
Pentru considerentele mai sus-expuse, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefundat, recursul declarat de revizuient.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea recurentului la cheltuielile judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat C.M. împotriva deciziei penale nr. 319/ A din 17 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3693/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 3916/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
