ICCJ. Decizia nr. 3643/2006. Penal. Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3643/2006
Dosar nr. 233/3/2006
Şedinţa publică din 7 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 54/ F din 20 ianuarie 2006, pronunţată în dosarul nr. 233/3/2006 al Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, s-a admis cererea de contopire formulată de condamnatul M.M.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată petentului prin sentinţa penală nr. 911 (01 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 6627 din 9 decembrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în pedepsele componente de 5 ani închisoare şi respectiv 9 ani închisoare, cu menţinerea revocării liberării condiţionate a restului de pedeapsă de un an 11 luni şi 4 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 1781/2002 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
În baza art. 36 alin. (2), art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 349 din 4 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3815 din 7 iulie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă, perioada deja executată de la 16 ianuarie 2004 la zi.
S-a menţinut măsura complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale, aplicată prin sentinţa penală nr. 911 din 1 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală.
S-au menţinut măsurile de siguranţă, privind confiscarea cuţitului tip briceag, în baza art. 118 lit. b) C. pen. şi a sumei de 200.000 lei, în baza art. 118 lit. d) C. pen., dispuse prin sentinţa penală nr. 911 din 1 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală şi a obligării la tratament medical până la însănătoşire, conform art. 113 C. pen., luată prin sentinţa penală nr. 349 din 4 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a dispus anularea M.E.P.Î. nr. 1056 din 24 decembrie 2004 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală şi nr. 399 din 20 iulie 2004, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, astfel cum a fost aplicată în speţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului, analizând actele dosarului în raport şi de cazierul judiciar al condamnatului, a statuat că acesta a fost condamnat, prin două sentinţe penale nr. 349 din 4 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3815 din 7 iulie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi prin sentinţa penală nr. 911 din 1 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 6627 din 9 decembrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ce au vizat infracţiuni săvârşite de acesta înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 911 din 1 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 6627 din 09 decembrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, petentul M.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea, la data de 25 noiembrie 2003, a infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la o pedeapsă de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea, la data de 16 decembrie 2003, a infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de un an 11 luni şi 4 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare ce i-a fost aplicată petentului prin sentinţa penală nr. 1781 din 24 iulie 2000 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, astfel cum a fost modificată prin sentinţa penală nr. 2840 din 15 noiembrie 2000 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi s-a dispus contopirea acestui rest cu fiecare din cele două pedepse aplicate.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a dispus executarea pedepsei de 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – 64 C. pen. şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată detenţia de la 16 ianuarie 2004 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuţit tip briceag şi în baza art. 118 lit. d) C. pen., confiscarea sumei de 200.000 lei de la petent.
În baza acestei sentinţe a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii, de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală.
Prin sentinţa penală nr. 349 din 4 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea la data de 15 ianuarie 2004 a infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiţionate a restului de pedeapsă de 704 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 178 din 24 iulie 2002 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi contopirea acestuia cu pedeapsa de 2 ani închisoare, petentul urmând a executa pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 113 C. pen., s-a aplicat petentului măsura de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire.
În baza acestei sentinţe a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 399 din 20 iulie 2004, de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în sensul că, în mod greşit instanţa fondului nu i-a contopit o pedeapsă de 9 ani închisoare, deşi prin cererea formulată acesta a solicitat contopirea pedepselor de 2 ani şi 9 ani închisoare, ce i-au fost aplicate prin sentinţele penale nr. 349 din 11 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală şi nr. 911 din 1 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală.
Prin Decizia penală nr. 245 din 29 martie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală a respins ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca legală şi temeinică soluţia pronunţată de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul M.M., fără a-l motiva în scris, iar în ultimul cuvânt, la data judecării recursului, a lăsat soluţia la aprecierea instanţei, ca şi apărătorul desemnat din oficiu.
Examinând Decizia penală atacată, din oficiu, Înalta Curte constată că hotărârile pronunţate în cauză sunt temeinice şi legale.
Astfel, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, condamnatul M.M. a primit pedepse prin sentinţele penale nr. 349 din 11 martie 2004 şi nr. 911 din 1 iulie 2004, aplicate pentru infracţiuni concurente, în raport de datele la care s-au săvârşit.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 911 din 1 iulie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 662 din 9 decembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea la data de 25 noiembrie 2003 a infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la o pedeapsă de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea, la data de 16 decembrie 2003, a infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de un an 11 luni şi 4 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare ce i-a fost aplicată petiţionarului prin sentinţa penală nr. 1781 din 24 iulie 2000, pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, astfel cum a fost modificată prin sentinţa penală nr. 2840 din 15 noiembrie 2000 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi s-a dispus contopirea acestuia cu fiecare din cele două pedepse aplicate.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. s-a dispus executarea pedepsei de 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen. şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Prin sentinţa penală nr. 349 din 4 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3815 din 7 iulie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea, la data de 15 ianuarie 2004 a infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiţionate a restului de pedeapsă de 704 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 1781 din 24 iulie 2002 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi contopirea acestuia cu pedeapsa de 2 ani închisoare, petentul urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
În consecinţă, infracţiunile fiind săvârşite la 25 noiembrie 2003, 16 decembrie 2003 şi 15 ianuarie 2004, deci înainte de datele la care hotărârile sus-menţionate au rămas definitive (respectiv 9 decembrie 2004 şi 15 ianuarie 2004), în mod corect s-a constatat că aceste infracţiuni sunt concurente şi s-au aplicat dispoziţiile art. 449 lit. a) C. proc. pen., art. 36 alin. (2) C. pen., 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., iar în baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare perioada executată de la 16 ianuarie 2004 la zi.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 245 din 29 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3637/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3725/2006. Penal → |
|---|
