ICCJ. Decizia nr. 3636/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3636/2006
Dosar nr. 731/44/2006
Şedinţa publică din 7 iunie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 471 din 24 octombrie 2005 a Tribunalului Galaţi a fost condamnat inculpatul D.V., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 76 lit. b), art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 71 şi 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-a constatat că prejudiciul a fost acoperit integral, prin restituire, partea vătămată S.A.I. nemaiconstituindu-se parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Familia S. din Galaţi deţine un club cu jocuri pe calculator.
În ziua de 7 noiembrie 2004, fiind ocupaţi, familia S. a trimis la club pe partea vătămată S.A.I., fiul lor pentru a supraveghea activităţile din club.
În acea zi, la club a mers şi inculpatul D.V. însoţit de martorul L.C. Înainte de a merge la club, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un bar, fiind în stare de ebrietate.
În club se aflau şi martorii S.N.T., N.A.M. şi B.D.
La un moment dat, inculpatul a început să-l lovească pe partea vătămată S.A.I., sub pretext că acesta i-ar fi sustras din buzunar o sumă de bani. Partea vătămată nu a înţeles atitudinea violentă a inculpatului şi a încercat să-l ocolească văzând că este sub influenţa băuturilor alcoolice.
Inculpatul a lovit din nou pe partea vătămată şi i-a cerut să-i restituie banii. Partea vătămată pentru a-l convinge i-a arătat buzunarele, ocazie cu care a scos din buzunar o agendă electronică ce-i aparţinea. Inculpatul a luat agenda şi cum acesta continua să se manifeste agresiv, partea vătămată a închis localul.
În autobuzul cu care partea vătămată se întorcea la Galaţi a urcat şi inculpatul care i-a cerut acestuia să-i lase drept garanţie, până va veni cu banii, un lucru de preţ. Partea vătămată a refuzat, situaţie în care inculpatul l-a lovit din nou, scoţându-i cu forţa pulovărul. În aceleaşi condiţii, inculpatul a intenţionat să-i scoată şi pantalonii, dar nu a reuşit deoarece autobuzul a ajuns într-o staţie în care inculpatul a coborât.
Din certificatul medico - legal nr. 2148 din 8 noiembrie 2004 rezultă că partea vătămată S.A.I. prezintă la data examinării leziuni traumatice la nivelul feţei, care au putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente, posibil pumni.
S-a concluzionat că leziunile necesită pentru vindecare 4-5 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul D.V.
Prin Decizia penală nr. 29/ A din 11 aprilie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, s-a admis apelul declarat de parchet şi s-a desfiinţat hotărârea atacată în ce priveşte latura penală şi rejudecând a dispus următoarele:
- a schimbat încadrarea juridică, conform art. 334 C. proc. pen., din art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 74 – art. 76 C. pen., şi a condamnat pe inculpat, în baza acestui text, la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare (2 acte materiale săvârşite în seara de 7 noiembrie 2004);
- au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi s-a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut, că situaţia de fapt, necontestată de părţi, a evidenţiat existenţa a două acte materiale de tâlhărie, comise în baza aceleiaşi rezoluţiuni delictuase, ceea ce în drept caracteriza o infracţiune continuată de tâlhărie calificată pentru care se impunea a fi condamnat inculpatul la o pedeapsă corespunzătoare.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a susţinut că încadrarea juridică reţinută de instanţa de apel nu corespunde situaţiei de fapt şi dispoziţiilor legale, solicitând menţinerea hotărârii instanţei de fond atât cu privire la încadrarea juridică a faptei cât şi cu privire la pedeapsă.
Criticile formulate vor fi analizate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 171 şi 14 C. proc. pen., constatându-se însă că, recursul este nefondat.
Reţinând dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), instanţa de apel a avut în vedere starea de fapt rezultată din probe şi necontestată nici de partea vătămată şi nici de inculpat.
În acest context, activitatea infracţională desfăşurată de inculpat, în seara de 7 noiembrie 2004, a fost marcată de două etape săvârşite la momente apropriate şi locuri diferite. Mai întâi, a avut loc agresionarea părţii vătămate în interiorul clubului, ocazie în care părţii vătămate i-a fost smulsă agenda electronică.
Apoi, cel de-al doilea act material ce a compus activitatea de tâlhărie, l-a constituit agresionarea părţii vătămate, în aceeaşi seară, în autobuzul cu care părţile vătămate se deplasau spre Galaţi.
În această ultimă împrejurare, recurentul inculpat a reuşit să-i sustragă părţii vătămate doar pulovărul nu şi pantalonii aşa cum intenţionase iniţial.
Esenţial este că cele două acte materiale comise de inculpat, la scurte intervale de timp, s-au realizat în baza unei rezoluţiuni infracţionale unice şi ambele acţiuni au reprezentat fiecare, în parte, conţinutul unei infracţiuni calificate de tâlhărie.
În acest sens, în mod corect, instanţa de apel a constatat incidente dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi a dispus schimbarea încadrării juridice, dispunând condamnarea recurentului inculpat pentru o infracţiune continuată şi calificată de tâlhărie.
Deşi a procedat la schimbarea încadrării juridice şi a condamnat pe inculpat pentru o infracţiune continuată, instanţa de apel a menţinut dispoziţiile art. 74 – art. 76 C. pen., şi a majorat pedeapsa numai cu 6 luni închisoare. În acest context, pedeapsa aplicată inculpatului este stabilită sub limita minimă legală a textului sancţionator, cu efect al reţinerii în continuare în favoarea inculpatului a circumstanţelor judiciare atenuante.
Drept urmare nu se constată motive de casare a hotărârii atacate, nici în privinţa încadrării juridice reţinute şi nici în ce priveşte pedeapsa stabilită care respectă dispoziţiile art. 72 şi 76 C. pen., astfel încât, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 29 din 11 aprilie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3633/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3637/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
