ICCJ. Decizia nr. 3633/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3633/2006
Dosar nr. 33967/2/2005
Şedinţa publică din 7 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1123 din 14 septembrie 2005, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul C.T.;
- în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen., la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost aplicată şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta din 24 ianuarie 2004).
S-a dispus deducerea reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 25 iunie 2004 la 15 iulie 2005, restituirea sumei de 2 milioane ROL către denunţătorul R.C.M. şi confiscarea de la inculpat a telefonului mobil şi a cartelei SIM.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că pe baza denunţului martorului R.C.M., la data de 25 iunie 2004, organul de urmărire penală a organizat prinderea în flagrant a inculpatului C.T., denunţat ca traficant de droguri.
Astfel, după consemnarea seriilor bancnotelor ce compuneau suma de 2.000.000 lei într-un proces-verbal, martorul R.C.M. l-a sunat pe telefonul mobil pe inculpatul C.T., solicitându-i să-i vândă 8 doze heroină conform înţelegerii, cei doi s-au întâlnit în Zona Parcului Humuleşti din Bucureşti, supravegheaţi de echipa operativă, care a observat momentul în care martorul i-a înmânat inculpatului banii iar acesta i-a remis în schimb o pungă din material plastic.
Punga a fost predată lucrătorilor de poliţie, care apoi au procedat la reţinerea inculpatului, asupra căruia s-a găsit suma de bani, remisă de denunţător.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, substanţa aflată în punga predată de inculpat denunţătorului este heroină în amestec cu cafeină.
Apărarea inculpatului, în sensul că suma de bani găsită asupra sa reprezenta o restituire a împrumutului dat martorului R.C.M. în urmă cu circa două săptămâni, a fost înlăturată de instanţă ca nedovedită.
Asemenea, instanţa a constatat că susţinerile martorului R.C.M., că la data de 24 iunie 2004, a mai cumpărat 4 doze heroină de la acelaşi inculpat, predându-le şi pe acestea organului de poliţie, nu se coroborează cu alte mijloace de probă în identificarea inculpatului C.T. ca vânzător astfel că, fiind sesizată prin rechizitor şi cu acest act material, în forma infracţiunii continuate, a procedat, conform art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, pentru infracţiunea de trafic de droguri pretins săvârşită la data sus menţionată, l-a achitat pe inculpat.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul C.T. a declarat apel, solicitând achitarea întrucât nu a vândut droguri, banii primiţi de la denunţător fiind restituirea unui împrumut.
Prin Decizia penală nr. 1019 din 21 decembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că vinovăţia acestuia este temeinic stabilită.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, susţinând oral, personal şi prin apărător, că nu este autorul vânzării de droguri şi justificând prezenţa sumei de 2 milioane lei asupra sa ca fiind restituirea împrumutului dat denunţătorului.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul este susţinut în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., însă va fi admis în considerarea din oficiu a cazului de casare prevăzut de pct. 171 din acelaşi text de lege.
Situaţia de fapt a fost corect stabilită pe baza mijloacelor de probă legal administrate.
Echipa operativă de urmărire penală, conform procesului verbal din 25 iunie 204, a pregătit întâlnirea denunţătorului cu inculpatul astfel încât, pe de o parte, să existe asigurarea că primul nu deţine asupra sa alte bunuri decât cele aflate sub control iar, pe de altă parte, ca întâlnirea să poată fi observată şi supravegheată.
De urmare, martorul R.C.M. avea asupra sa suma de 2.000.000 lei, compusă din bancnote ale căror serii au fost consemnate prin proces - verbal.
Apoi avansarea telefonic a întâlnirii s-a făcut în prezenţa echipei operative, care a reţinut dialogul celor doi, martorul cerându-i inculpatului să-i vândă 8 doze heroină iar acesta din urmă răspunzând afirmativ, stabilind şi locul de întâlnire.
În sfârşit, momentul realizării în fapt a vânzării drogului de către inculpat a fost, de asemenea, observat de echipa operativă, căreia i-a fost predată de îndată punga cu dozele de heroină.
Martorul asistent al întregii activităţi de pregătire şi realizare a tranzacţiei, B.G.D., confirmă realitatea celor consemnate prin procesul-verbal de constatare din 25 iunie 2004.
În acest context, susţinerile inculpatului C.T. în sensul că urma găsită asupra sa, compusă din bancnote ale căror serii corespund celor consemnate în procesul verbal, reprezintă împrumutul restituit de denunţător, fără să se coroboreze cu alte mijloace de probă, nu corespund realităţii, fiind justificat înlăturate.
Prin hotărârile pronunţate în cauză au fost, însă, aplicate greşit dispoziţiile art. 118 lit. b) C. pen., privind confiscarea telefonului mobil al inculpatului.
Măsura de siguranţă a confiscării speciale are ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.
Pentru a dispune confiscarea specială în condiţiile art. 118 lit. b) C. pen., este necesar să se stabilească împrejurarea că bunul a servit sau a fost destinat să servească la săvârşirea infracţiunii.
Ori, telefonul mobil este un mijloc comun de comunicare, nefiind identificată o asemenea legătură între acesta şi comiterea infracţiunii, încât, în mod vădit, fapta nu ar fi fost săvârşită fără folosirea telefonului.
Pe de altă parte, se consideră că un lucru a servit la săvârşirea unei infracţiuni, atunci când făptuitorul l-a folosit pentru executarea unui act ce se circumscrie laturii obiective a acelei infracţiuni, şi nu, ca în cauză, realizării unui act pregătitor, care numai ulterior se converteşte un act de executare, prin asocierea lui altor acţiuni proprii elementului material.
Faţă de cele ce preced, Curtea constată că instanţele au reţinut corect existenţa faptei şi a vinovăţiei inculpatului, aplicând însă greşit dispoziţiile legale referitoare la confiscarea telefonului acestuia, motiv pentru care, admiţând recursul inculpatului C.T. şi casând hotărârile, vor fi înlăturate dispoziţiile art. 118 lit. b) C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.T. împotriva deciziei penale nr. 1019 din 21 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 1123 din 14 septembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., dispoziţii pe care le înlătură.
Dispune restituirea telefonului mobil către inculpat.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3632/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3636/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
