ICCJ. Decizia nr. 3727/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3727/2006
Dosar nr. 7501/1/2006
Şedinţa publică din 12 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 22 din 31 ianuarie 2006, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul D.V., la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), conform art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi s-a dedus prevenţia de la 15 iunie 2005.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuţit.
S-a constatat că partea vătămată nu are pretenţii civile şi a fost obligat inculpatul la 15.205.225 lei despăgubiri civile către Curtea de Apel Dolj, cu dobânda legală.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, la data de 18 ianuarie 2005, inculpatul a consumat cca. 4 l de votcă împreună cu partea vătămată D.M. la un bar din oraşul Corabia.
Întrucât erau în stare de ebrietate, au fost invitaţi să părăsească barul, iar la ieşire s-au certat şi s-au lovit reciproc.
În aceste împrejurări, inculpatul D.V. a scos un cuţit din buzunar şi aplicat părţii vătămate o lovitură în regiunea abdominală, care i-a produs o plagă penetrantă hipocondrul drept cu evisceraţie de epiplon şi şoc hemoragic.
Leziunile produse au necesitat pentru vindecare 18 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în pericol, aspect relevat de raportul de constatare medico – legală nr. 219/ E din 31 martie 2005.
După comiterea faptei, inculpatul s-a reîntors la bar unde a mai consumat băuturi alcoolice, iar partea vătămată a fost găsită pe terasa barului în stare de inconştienţă şi transportată la spital.
Fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat şi este dovedită cu procesul verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile părţii vătămate şi martorilor, raportul de constatare medico – legal, coroborate cu recunoaşterea parţială a inculpatului.
Împotriva sentinţei, inculpatul D.V. a declarat apel, invocând greşita individualizare a pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 121 din 11 aprilie 2006, Curtea de Apel Craiova a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, motivat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 171 şi 14 C. proc. pen., solicitând aplicarea scuzei provocării cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special şi, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei de 7 ani şi 6 luni aplicată.
Recursul este nefondat.
Din analiza situaţiei de fapt rezultă că între inculpat şi partea vătămată a avut loc o altercaţie, dar aceasta nu are valoarea scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Conform acestui text, scuza provocării presupune săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
În cauza de faţă, cerinţele reţinerii scuzei provocării nu sunt întrunite.
Riposta inculpatului aflat în stare de ebrietate, la fel ca şi partea vătămată, constând în aplicarea unei lovituri cu cuţitul în zona abdominală este disproporţionată faţă de actul provocator ce a constat în ameninţări şi loviri reciproce.
Cu privire la motivul vizând individualizarea pedepsei, se constată că instanţa de fond şi apel a apreciat judicios gradul de pericol social al faptei comise, condiţiile comiterii ei cât şi urmările acesteia precum şi persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale şi cu o comportare violentă în comunitatea în care locuieşte.
Pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi scopului preventiv general şi special al pedepsei.
Întrucât nu se constată existenţa motivelor care, examinate din oficiu, pot determina casarea hotărârilor, recursul inculpatului D.V. va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce prevenţia de la 15 iunie 2005 la 12 iunie 2006.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 121 din 11 aprilie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 iunie 2005 la 12 iunie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3725/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3736/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
