ICCJ. Decizia nr. 3702/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3702/2006
Dosar nr. 7155/1/2006
Şedinţa publică din 9 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 26/ F din 28 martie 2006, pronunţată în dosarul nr. 193/P/2006, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului C.T. împotriva rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la nr. 193/P/2006, petentul C.T., rezident în Luxembourg, cu domiciliul ales în Râmnicu Vâlcea, Judeţul Vâlcea, a contestat, potrivit art. 2781 C. proc. pen., rezoluţiile nr. 20/P/2005, 66/P/2005, 67/P/2005, 68/P/2005 şi 103/P/2005 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Din cuprinsul plângerii, rezultă, în esenţă, nemulţumirea petentului în raport cu aceste soluţii care acreditează ideea că judecătorul nu poate fi tras la răspundere penală pentru fapte comise în exerciţiul funcţiunii ce au avut ca urmare soluţionarea ilegală şi abuzivă a cauzelor.
Curtea a dispus ataşarea dosarelor de urmărire penală în care s-au adoptat soluţiile atacate, din cuprinsul cărora a reţinut următoarele:
În cursul lunilor ianuarie şi martie 2005, petentul C.T. a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, 5 plângeri penale împotriva judecătorilor F.F., C.E., G.F., L.Şt., C.D., H.A.R., D.G., C.E.V., M.V., I.G.A., I.C., V.S., M.N. şi V.M. , de la Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi Tribunalul Vâlcea, pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen., 25 C. pen., raportat la art. 211 C. pen., art. 220C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Începând cu data de 9 iunie 1999, petiţionarul a reprezentat pe soţia sa C.R., într-un proces de partaj succesoral (dosar nr. 2206/2000) ce a rulat la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, parcurgând toate gradele de jurisdicţie.
Ulterior, sentinţa civilă nr. 224/2003, pronunţată în cauză, şi definitivă prin Decizia civilă nr. 1531/2003 a Curţii de Apel Piteşti, a fost pusă în executare de către oponenţii petentului, procedură în cadrul căreia acesta din urmă a formulat contestaţie care a parcurs, din nou, toate gradele de jurisdicţie.
Nemulţumit de hotărârile pronunţate în acest periplu procesual, petentul consideră că judecătorii care au adoptat hotărâri în cauză, sunt părtaşi la înşelăciune, tulburare de posesie şi tâlhărie, încălcând abuziv dispoziţiile substanţiale şi procedurale în materie.
După efectuarea cercetărilor, prin rezoluţiile atacate, parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale în toate cele 5 dosare, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada existenţei vreunei fapte penale.
Prin rezoluţia nr. 101 din 6 februarie 2006, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a respins plângerea petentului C.T., formulată conform art. 278 C. proc. pen.
Analizând actele existente la dosar, prima instanţă a reţinut că faptele pe care le reclamă petiţionarul în sarcina judecătorilor nu pot fi apreciate ca infracţiuni. Verificarea legalităţii şi temeiniciei unor hotărâri judecătoreşti se face pe căile de atac prevăzute de lege şi nu prin dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., căci introducerea acestui text de lege nu constituie în intenţia legiuitorului, o incriminare a soluţiilor pronunţate de persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul, care a reiterat motivele formulate în plângerea iniţială şi a solicitat tragerea la răspundere penală a judecătorilor pentru infracţiunile reclamate.
Recursul este nefondat.
Curtea, analizând hotărârea primei instanţe sub toate aspectele de fapt şi drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Instanţa de fond a evaluat corect actele de urmărire efectuate în cauză şi soluţiile procurorului dispuse prin rezoluţiile atacate concluzionând că nu există indicii şi, cu atât mai mult, probe din care să rezulte comiterea infracţiunilor reclamate de petiţionar.
Nemulţumirile petiţionarului ţin de soluţiile pronunţate în cauzele pe care le-a avut la instanţe, ori, aşa cum corect s-a reţinut, soluţiile pot fi verificate şi desfiinţate numai prin intermediul căilor legale de atac.
Această constatare nu înseamnă, cum eronat apreciază petiţionarul, că judecătorii nu răspund în faţa nimănui şi că aceştia îşi pot permite eludarea legii în administrarea dreptului.
Ceea ce corect s-a apreciat de către parchet este faptul că o soluţie greşită nu echivalează cu comiterea unei infracţiuni, atâta vreme cât nu există indicii sau probe care să conducă la constatarea că s-a săvârşit o faptă penală.
Afirmaţiile petiţionarului în sensul că judecătorii s-ar face vinovaţi de înşelăciune, tâlhărie sau tulburare de posesie nu sunt susţinute de probe iar din motivarea acestor afirmaţii rezultă că nici n-ar putea fi vorba de aşa ceva, câtă vreme acesta invocă nemulţumiri legate de modul de desfăşurare a proceselor şi soluţiilor pronunţate.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefundat, recursul declarat de petiţionar.
În temeiul art. 192 C. proc. pen., acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.T. împotriva sentinţei penale nr. 26/ F din 28 martie 2006 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3684/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3740/2006. Penal → |
|---|
