ICCJ. Decizia nr. 3306/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3306/2006
Dosar nr. 145/44/2006
Şedinţa publică din 24 mai 2006
Asupra recursului penal de faţă:
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 493 din 9 decembrie 2005 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat printre alţii şi inculpatul P.M., la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 şi 64 C. pen.
A fost obligat inculpatul P.M. la 6.000.000 lei ROL (600 RON) despăgubiri civile către partea civilă F.V., din care suma de 1.000.000 lei, suma sustrasă şi 5.000.000 lei c/v telefonului mobil.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 29 august 2005, inculpatul C.F.L., care era minor, s-a întâlnit cu alţi doi prieteni, respectiv, B.C. şi V.R.D.
Deplasându-se spre cartierul Bahne s-a întâlnit şi cu inculpatul P.M. şi în jurul orelor 22,30, împreună au luat un taxi aparţinând firmei S.Y.L. condus de partea vătămată F.V., ce se afla staţionat în staţia Tribunal.
Cu autoturismul condus de partea vătămată, cei patru s-au deplasat pe traseul cartierul Sud – Focşani – Staţia Taxi – Gara Focşani, inculpatul C.F.L. pretextând că este în căutarea unui alt taximetrist care avea să-i dea o sumă de bani.
În final, inculpaţii i-au solicitat părţii vătămate să-i transporte pe str. Măgura din Focşani. Aici, partea vătămată a fost imobilizată de inculpatul C.F.L. care se afla pe bancheta din spate, iar inculpatul P.M. şi-a însuşit, fără drept un telefon mobil, precum şi suma de 1.000.000 lei, bunuri ce se aflau pe bordul autoturismului, după care au părăsit în fugă autoturismul.
A doua zi, inculpatul C.F.L. a valorificat telefonul sustras unei persoane neidentificate cu suma de 3.000.000 lei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul P.M.
Prin Decizia penală nr. 18/ A din 9 martie 2006, Curtea de Apel Galaţi a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi de inculpatul P.M., a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată şi rejudecând cauza a majorat pedeapsa aplicată inculpatului C.F.L. de la un an închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare, iar pentru inculpatul P.M. de la 4 ani la 7 ani închisoare, fiind înlăturate dispoziţiile art. 74 – art. 76 C. pen., pentru ambii inculpaţi.
S-a înlăturat dispoziţiile art. 81 C. pen., în ce priveşte pe inculpatul C.F.L., iar inculpatului P.M. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale cu închisoarea.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar şi pe inculpatul minor în solidar şi cu partea responsabilă civilmente C.F.L. la plata sumei de 600 lei RON despăgubiri civile către partea civilă F.V.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile hotărârii atacate.
În motivarea soluţiei de mai sus, s-a reţinut că au fost greşit reţinute, circumstanţe atenuante, în favoarea inculpaţilor, în raport de gravitatea faptei comisă şi de condiţiile concrete în care aceasta a fost comisă.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs dosar inculpatul P.M. care a susţinut că este nevinovat, solicitând în acest sens, casarea cu trimitere a cauzei în scopul reaudierii unor martori; în subsidiar, recurentul inculpat a cerut reducerea pedepsei aplicate.
Criticile formulate de inculpaţi vor fi analizate în raport de prevederile cazurilor de casare, prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi 14 C. proc. pen., constatându-se că recursul este nefondat.
Este adevărat că inculpaţii nu au recunoscut comiterea faptelor deduse judecăţii.
Esenţial, însă, în stabilirea vinovăţiei lor sunt declaraţiile martorilor oculari B.C. şi V.R.D. Aceştia s-au aflat în autoturism alături de inculpaţi la momentul comiterii faptei şi au descris condiţiile în care pe baza unei înţelegeri prealabile cei doi inculpaţi au acţionat conjugat în scopul deposedării taximetristului, prin violenţă, de telefonul mobil şi suma de un milion lei, aflate pe bordul autoturismului.
Cu aceste probe se coroborează şi procesul verbal de recunoaştere din grup, din care rezultă că partea vătămată reţinând semnalmentele persoanei care pe durata cursei a ocupat locul din dreapta sa, a indicat ca participant la infracţiune pe inculpatul P.M.
Desigur, în acest context, vinovăţia inculpatului a fost corect stabilită pe baza unor probe concludente şi pertinente ceea ce nu mai face necesară suplimentarea probatoriului aşa cum a cerut inculpatul, care de altfel, nu a indicat expres probele ce se impuneau a fi administrate, în opinia sa în situaţia unei soluţii de casare cu trimitere.
Nefondată este şi critica vizând individualizarea pedepsei.
Săvârşind o infracţiune de tâlhărie, în formă calificată, în mod corect şi cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă la limita minimă legală.
De altfel, în mod corect, instanţa de apel a constatat că în cauză nu existau motive pentru reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea recurentului inculpat, atâta timp cât, acesta a prezentat o conduită nesinceră pe parcursul procesului penal continuând să menţină declaraţiile de nerecunoaştere chiar şi cu ocazia confruntărilor efectuate cu martorii oculari şi care contraziceau susţinerile sale.
În considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi ale art. 52 C. pen., pedeapsa aplicată recurentului inculpat nu este susceptibilă de modificare şi tot astfel, modalitatea de executare.
Pentru totalitatea consideraţiunilor expuse, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 18/ A din 9 martie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 31 august 2005 la 24 mai 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3305/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3427/2006. Penal → |
|---|
