ICCJ. Decizia nr. 4001/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4001/2006
Dosar nr. 8078/1/2006
Şedinţa publică din 21 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 91 din 13 martie 2006, Tribunalul Dâmboviţa a respins, ca nefondată, cererea condamnatului G.M., prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 143/2004 a aceluiaşi tribunal.
Instanţa a constatat că motivul invocat de condamnat în susţinerea cererii de întrerupere a executării pedepsei, respectiv necesitatea de a repara imobilul casă de locuit care, anterior arestării, a fost incendiat, verificat prin relaţiile furnizate de ancheta socială, nu constituie o împrejurare specială în raport de care executarea în continuare a pedepsei să aibă consecinţe grave faţă de acesta.
Din ancheta socială efectuată de Primăria com. Braniştea, jud. Dâmboviţa, rezultă că imobilul casa de locuit al condamnatului este în prezent complet degradat, fără acoperiş iar pereţii sunt dărâmaţi.
Mama şi fiul condamnatului nu locuiesc pe raza localităţii, necunoscându-li-se adresa.
La data arestării condamnatul locuia singur.
Împotriva acestei hotărâri, condamnatul a declarat apel.
A respins, ca nefundat, prin Decizia penală nr. 130 din 19 aprilie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, instanţa de control judiciar constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru întreruperea executării pedepsei.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către condamnat care a solicitat în scris şi oral, casarea hotărârilor şi având în vedere motivele din cerere, în rejudecare admiterea acesteia şi întreruperea executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 453 lit. c) C. proc. pen., la care face trimitere art. 455 din acelaşi cod.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Pentru a fi admisă o astfel de cerere în temeiul art. 453 lit. c) C. proc. pen., este necesar să se constate existenţa unei împrejurări în raport de care executarea în continuare a pedepsei să aibă consecinţe grave pentru condamnat ori familia sa.
Verificările în teren, consemnate prin ancheta socială, relevă că practic nu mai există casa de locuit, aceasta fiind dărâmată, astfel încât menţinerea condamnatului în executarea în continuare a pedepsei nu ar putea conduce la vreo altă consecinţă gravă pentru acesta.
Faţă de cele ce preced, recursul condamnatului G.M. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 130 din 19 aprilie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4000/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4051/2006. Penal → |
|---|
