ICCJ. Decizia nr. 3427/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3427/2006
Dosar nr. 6938/1/2006
Şedinţa publică din 29 mai 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 142 din 15 noiembrie 2005 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti au fost condamnaţi inculpaţii: soldat (rez.) G.A. şi M.C.V., la câte 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 1, 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000 şi, la câte 3 ani închisoare, în baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpaţii să execute câte 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.; soldat (rez.) M.G., la 3 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. Şi, la 6 luni închisoare, în baza art. 26 raportat la art. 243 alin. (1) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare; soldat (rez.) O.I., la 3 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., la 6 luni închisoare, în baza art. 243 alin. (1) C. pen. Şi, la un an închisoare, în baza art. 26 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 1, 5 şi 6 din Legea nr. 78/2000 stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare; soldat (rez.) C.I., la 6 luni închisoare, în baza art. 243 alin. (1) C. pen. Şi, 3 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), g) şi i) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare; soldat (rez.) C.L., la 6 luni închisoare, în baza art. 243 alin. (1) C. pen. şi, 3 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), g) şi i) C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare; S.S.N., la 2 ani închisoare, în baza art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 1, 5 şi 6 din Legea nr. 79/2000 şi, la 3 ani închisoare, în baza art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), g) şi i) C. pen. În baza art. 36 raportat la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în cauză cu pedeapsa de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., stabilită prin sentinţa penală nr. 763 din 27 noiembrie 2003 a Tribunalului Timişoara, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., deducându-se perioada executată de la 11 mai 2004 la zi; civ. P.J., la 3 ani închisoare, în baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), g) şi i) C. pen.
Potrivit art. 861 C. pen., s-a dispus, pentru inculpaţii G.A., M.C.V., M.G., O.I., C.I., C.L. şi P.J. suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor pe câte un termen de încercare de 6 ani pentru fiecare inculpat obligându-i pe aceştia să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a) – d) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 86 C. pen., atrăgându-se atenţia inculpaţilor asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Conform art. 255 alin. (5) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul O.I. a echivalentului sumei de 400 DM.
S-a constatat că partea vătămată I.J.P.F. Caraş Severin, nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că inculpatul G.A. fiind în serviciul de pază al UM 0266 Divici, în noaptea de 11 august 2001, după o prealabilă înţelegere cu alţi inculpaţi a acceptat să primească suma de 3.000.000 lei vechi pentru ca, în contra îndatoririlor de serviciu să permită furtul unui motor de barcă.
Acelaşi inculpat nu a sesizat comandantul gărzii cu privire la faptul că, în noaptea de 11 august 2001, colegi de-ai săi, militari în termen, au pătruns în magazia în care se aflau materialele unităţii şi au sustras un motor de barcă marca Y.
S-a mai reţinut că inculpatul M.C.V., îndeplinind funcţia de sergent de serviciu în cadrul UM 0266 Divici, în noaptea de 11 august 2001, după o prealabilă înţelegere cu alţi coinculpaţi a acceptat să primească suma de 3.000.000 lei vechi, pentru ca, în contra îndatoririlor de serviciu, să permită sustragerea unui motor de barcă Y. şi, de asemenea, a permis altor coinculpaţi respectiv O.I., C.I., M.G. şi C.L. să sustragă acel motor de barcă şi să-l scoată din unitate, el asigurând paza operaţiunii prin deplasarea la sala centralei telefonice, unde supraveghea pe şeful de tură.
În noaptea de 11 august 2001, în jurul orei 03,10, inculpaţii M.G., O.I., C.I. şi C.L. s-au deplasat la camera de corpuri delicte a UM 0266 Divici, unde inculpatul O.I. a înlăturat sigiliul prezent pe uşa acestei camere, după care folosind chei potrivite au intrat în interior.
Cei patru au sustras motorul de barcă, l-au transportat la ieşirea din unitate şi l-au predat inculpaţilor civili S.S.N. şi P.J. cu care se înţeleseseră în prealabil şi de la care au primit un avans de 400 mărci germane din suma totală de 1500 mărci germane pe care S.S.N. le-o promisese.
Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 12 din 21 martie 2006, a respins apelurile declarate de inculpaţii soldat (rez.) G.A., soldat (rez.) C.L., P.J. şi C.I. împotriva sentinţei primei instanţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a considerat nefondate criticile formulate de inculpaţii G.A., C.I. şi C.L. care au susţinut că pedepsele au fost greşit individualizate şi au solicitat reducerea lor prin recunoaşterea circumstanţelor atenuante şi aplicarea art. 81 C. pen., de inculpatul P.J. care a susţinut că nu a cunoscut că motorul pe care l-a transportat cu maşina sa ar fi fost furat şi că s-ar impune achitarea şi în subsidiar pentru reducerea pedepsei prin recunoaşterea circumstanţelor atenuante şi aplicarea art. 81 C. pen.
S-a apreciat că nu există temeiuri de reducere a pedepselor sub minimul legal şi de aplicare a art. 81, iar referitor la inculpatul P.J. s-a stabilit că a cunoscut că urma să transporte un bun sustras de la o unitate militară fiind prezent la discuţia prealabilă pe care coinculpatul S.S.N., a avut-o cu militarul în termen O.I., unde s-au precizat toate detaliile furtului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal inculpaţii P.J. şi C.I.
În recursul său inculpatul P.J. a solicitat în baza art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi 14 C. proc. pen., în principal achitarea pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care a fost condamnat şi în subsidiar reducerea pedepsei şi aplicarea art.81 C. pen.
La rândul său inculpatul C.I. a solicitat, în baza art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei şi aplicarea art. 81 C. pen.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanţele militare au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor C.I. în săvârşirea complicităţii la infracţiunea de rupere de sigilii prevăzută de art. 26 raportat la art. 243 C. pen. şi, a infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. şi P.J. în săvârşirea complicităţii la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen.
Probele administrate în cauză au confirmat că inculpatul C.I. militar în termen, împreună cu alţi colegi din UM 0266 respectiv M.G., O.I. şi C.L., au înlăturat sigiliul şi au desfăcut lacătul de la camera de corpuri delicte de unde au ridicat motorul de barcă Y., l-au scos din unitate şi l-au vândut lui S.S.N.
De asemenea, a rezultat din materialul probator al cauzei că inculpatul P.J. a fost de faţă la discuţia pe care S.S.N. a avut-o într-un local cu militarii implicaţi, luând cunoştinţă de detaliile furtului. Cu acelaşi prilej inculpatul P.J. a fost de acord să asigure cu maşina personală transportul bunului sustras de la poarta unităţii militare până la domiciliul lui S.S.N.
Potrivit art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), complice este persoana care înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dar şi persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau va favoriza pe făptuitor.
Având în vedere activitatea materială desfăşurată de inculpatul P.J., se constată că în mod justificat, instanţele au reţinut că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, comisă cu intenţia directă de a ajuta la săvârşirea furtului în condiţiile descrise.
Aşa fiind, critica formulată în sensul lipsei intenţiei de săvârşire a infracţiunii nu poate fi primită.
Referitor la pedepsele aplicate inculpaţilor recurenţi se constată că instanţele militare s-au orientat, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la pedepse situate înspre minimul prevăzut de lege avându-se în vedere pericolul social grav al faptelor, împrejurările săvârşirii lor şi persoana făptuitorilor care nu au antecedente penale şi care, anterior, au avut o conduită general bună în comunitate.
De asemenea se mai constată că scopul pedepselor prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins prin aplicarea dispoziţiilor atrt.861 C. pen., fiind justă aprecierea instanţelor, ţinând seama de persoana condamnaţilor şi comportamentul lor după comiterea faptelor, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru ei şi chiar fără executarea pedepselor ei nu vor mai săvârşi infracţiuni.
Întrucât din analiza actelor dosarului nu au rezultat elemente cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., spre a fi justificată coborârea pedepselor sub minimul legal, iar modalitatea de executare prin suspendarea executării pedepselor sub supraveghere a fost just aleasă, criticile formulate de inculpaţi în sensul greşitei individualizări a pedepsei ca şi solicitarea de schimbare a modalităţii de executare nu pot fi primite.
Faţă de considerentele arătate constatând nefondate criticile formulate şi nerezultând existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.I. şi P.J., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariile pentru apărătorul din oficiu să fie avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.I. şi P.J. împotriva deciziei penale nr. 12 din 21 martie 2006 a Curţii Militare de Apel.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3306/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3501/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
