ICCJ. Decizia nr. 3744/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3744/2006
Dosar nr. 4020/1/2006
Şedinţa publică din 12 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, N.S. şi B.I. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 1008 din 16 februarie 2006, prin care s-a soluţionat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţi.
Ca temei a contestaţiei au invocat cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen.
În acest sens, contestatorul N.S. a arătat că pentru termenul când a fost soluţionat recursul, nu a fost legal citat în Israel, unde îşi are domiciliul.
În speţă, deşi s-a făcut dovada că procedura de citare s-a făcut prin intermediul Ministerului Justiţiei potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 236/1998 la dosar nu se găseşte dovada de înmânare a citaţiei, astfel că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită în ceea ce-l priveşte pentru termenul din 26 ianuarie 2006, când s-a judecat cauza, aspect de natură să aducă o vătămare a intereselor sale legitime.
Contestatorul B.I. a invocat, de asemenea, lipsa de procedură la data judecării cauzei 26 ianuarie 2006, nu a avut cunoştinţă de termen şi a fost în imposibilitate de a se prezenta la proces.
Contestatorul M.I. nu a motivat cererea iniţială ci numai cu ocazia judecării contestaţiei în vederea examinării admisibilităţii în principiu, considerând că, deşi a fost prezent la judecarea recursului; admiterea contestaţiei în principiu are efecte cu privire la toţi inculpaţii.
Examinând îndeplinirea condiţiilor de formă pentru admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată următoarele:
Contestaţie în anulare este calea extraordinară de atac pusă de lege la îndemâna părţilor care au fost judecate de instanţa de recurs, în lipsă, cu procedura incompletă, sau care au fost în imposibilitate de a se prezenta, motiv prevăzut de dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.
Este un instrument juridic care asigură respectarea drepturile procesuale de bază ale părţilor în proces şi respectarea legalităţii în procesul penal.
Dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., prevăd posibilitatea folosirii acestei căi extraordinare de atac, printre altele, şi în situaţia în care inculpaţii, sau altă parte din proces nu au fost legal citate, fiind astfel în imposibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare.
Citarea părţilor reprezintă o garanţie a faptului că aceştia au cunoştinţă de termenul la care se va judeca dosarul respectiv, cât şi o garanţie a respectării drepturilor procesuale.
O altă cerinţă a legii se referă la termenul în care poate fi introdu-să contestaţie, art. 388 C. proc. pen., prevăzând că, în situaţie contestaţiei introduse în temeiul dispoziţiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., termenul este de 10 zile de la data începerii executării, pentru persoana împotriva căreia se face executarea şi de 30 de zile pentru celelalte părţi.
Ultima cerinţă legii se referă la împrejurarea dacă în susţinerea cererii s-au depus acte noi şi s-au invocat dovezi care sunt la dosar.
Sunt trei condiţii, cumulative, necesare examinării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare.
Nu este suficientă invocarea motivului prevăzut de dispoziţiile legale, în speţă art. 385 lit. a) C. proc. pen., şi introducerea în termen a contestaţiei în vederea admiterii în principiu, ci şi examinarea celei de-a treia condiţie, care, aparent ar ţine de fondul cauzei.
În speţă, în ceea ce-l priveşte pe contestatorul N.S. se constată că acesta a fost citat conform prevederilor C.E.A.J. în materie penală, adoptată la 20 aprilie 1954, la care România şi Israelul sunt părţi, convenţie ce a fost ratificată de România prin Legea nr. 236/1998, citaţie ce s-a efectuat prin Ministerul Justiţiei, respectând şi dispoziţiile Legii nr. 302/2004.
Contestatorului i s-a comunicat termenul din 26 ianuarie 2006, stabilit pentru judecarea recursului, dar nu s-a comunicat instanţei îndeplinirea procedurii de citare conform art. 175 C. proc. pen., ceea ce, aparent, ar echivala cu împrejurarea că nu a avut cunoştinţă de termen.
O astfel de apreciere este eronată, întrucât la dosarul de recurs, s-a depus la data 25 ianuarie 2006, de către avocatul inculpatului un înscris în care acesta menţionează „nu mă pot prezenta pentru termenul din 26 ianuarie 2006 din motive medicale. Declar că din cunoştinţă de termen şi că în dosar sunt reprezentat de d-nul avocat C.I., cer ca analizarea recursului să aibă în vedere toate motivele de recurs, pe care d-nul avocat va susţine oral, cât şi prin note scrise."
Această încunoştiinţare a instanţei de recurs denotă că inculpatul contestator N.S. a cunoscut termenul de judecată, a acceptat să fie reprezentat de avocat, şi nu a solicitat un alt termen în vederea prezentării în instanţă, astfel că procedura de citare se consideră a fi îndeplinită, aşa cum a apreciat corect şi instanţa de recurs.
În context, drepturile sale procesuale nu au fost încălcate, nu i s-a produs un prejudiciu de natură a atrage după sine nulităţii hotărârii.
Nefiind întrunite cumulativ celelalte condiţii prevăzute de dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
Cu privire la contestaţia în anulare formulată de B.I. se constată că şi aceasta este inadmisibilă, din examinarea cauzei rezultând că inculpatul a fost prezent la termenul de judecată intermediar din data de 30 octombrie 2003, iar apoi nu s-a mai prezentat, împrejurare în care Înalta Curte nu mai avea obligaţia să îl citeze, având termen în cunoştinţă.
În fine, contestatorul M.I. a fost prezent la judecarea recursului, astfel că nu sunt întrunite condiţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., contestaţia la fond fiind, de asemenea, inadmisibilă.
Susţinerea apărătorului inculpatului că, deşi situaţia relevată este reală, admiterea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de ceilalţi doi inculpaţi determină nulitatea întregii hotărâri, este contrară legii.
Eventuala admitere în principiu a acestei căi extraordinare de atac nu poate avea efecte decât asupra persoanei care a folosit-o şi care a invocat un motiv de încălcare a propriilor sale drepturi procesuale, cer efecte de desfiinţare a hotărârii atacate numai în ceea ce îl priveşte.
În concluzie, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, contestaţiile în anulare formulate de inculpaţii N.S., B.I. şi M.I., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare statului conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii M.I., N.S. şi B.I. împotriva deciziei penale nr. 1008 din 16 februarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă pe fiecare contestator la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3719/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3752/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
