ICCJ. Decizia nr. 3790/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3790/2006
Dosar nr. 1609/1/2006
Şedinţa publică din 14 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 187 din 31 mai 2005 a Tribunalului Bihor, inculpatul F.C. a fost condamnat, la două pedepse de câte 7ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
Acelaşi inculpat a fost condamnat, la două pedepse de câte 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b C. pen., s-a dispus contopirea celor patru pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., inculpatul B.Z. a fost condamnat la două pedepse de câte 7ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la două pedepse de câte 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea celor patru pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., inculpatul B.Z. a fost condamnat la două pedepse de câte 7ani şi 4 luni închisoare.
Prin aceiaşi sentinţă, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., inculpatul C.A.N. a fost condamnat la pedeapsa de 7ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 7ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea celor două pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 aprilie 2004 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a celor trei inculpaţi.
Prin aceiaşi sentinţă au mai fost condamnaţi inculpaţii minori F.C.F. [(pentru două infracţiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.)], I.C.A. şi V.R., la pedeapsa de câte 3 ani închisoare, în baza în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) şi art. 109 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 1101 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 1101 alin. (1) raportat la art. 110 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reţinerii de o zi, de la 21 aprilie 2004 la 22 aprilie 2004.
În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen., şi art. 998 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii F.C.C., în solidar cu inculpaţii B.Z. şi V.R., acesta în solidar cu părţile responsabile civilmente V.A. şi V.V., la plata sumei de 12.000.000 lei, cu titlu de pretenţii în favoarea părţii civile J.L.
Au fost obligaţi inculpaţii F.C.C., B.Z., C.A.N. şi inculpatul minor F.C.F., iar inculpatul minor în solidar cu părţile responsabile civilmente F.F. şi F.D. la plata sumei de 6.000.000 lei, cu titlu de pretenţii în favoarea părţii civile B.I.G. Inculpatul minor a fost obligat la plata despăgubirilor civile în favoarea părţii civile B.I.G., în solidar cu părţile responsabile civilmente F.F. şi F.D.
S-a constatat că partea civilă L.E.L. nu a formulat pretenţii civile în cauză.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, în data de 2 aprilie 2004, în jurul după-amiezii, inculpatul F.C.C. s-a întâlnit în Piaţa 1 Decembrie din Oradea cu inculpaţii B.Z. şi V.R. De la piaţă cei trei au luat tramvaiul, deplasându-se înspre Gara C.F.R. Oradea, iar de aici în Parcul Muzeului Ţării Crişurilor. În timp ce se aflau în parc, neavând bani, cei 3 inculpaţi s-au hotărât să sustragă lănţişoare sau alte bunuri de la persoanele pe care le vor întâlni.
În jurul orei 14,30, aflându-se pe o alee din apropierea Catedralei catolice, cei trei l-au observat pe minorul J.L. îndreptându-se spre ei. În momentul în care minorul a ajuns în faţa lor, inculpatul F.C.C. i-a cerut acestuia o ţigară, răspunsul minorului fiind negativ, întrucât nu fuma. În acest moment, inculpatul minor V.R. i-a smuls părţii vătămate lănţişorul de la gât.
Imediat după smulgerea lănţişorului, partea vătămată l-a prins de gât pe B.Z., iar acesta, pentru a scăpa, l-a muşcat de mână. Inculpaţii B.Z. şi F.C.C. s-au îndreptat spre Palatul Copiilor fiind ajunşi din urmă de inculpatul minor V.R.
Regrupându-se, cei trei s-au deplasat până în Piaţa 1 Decembrie, unde F.C.C. şi B.Z. au amanetat lănţişorul la B.C., sub numele P.V., contra sumei de 2.700.000 lei, împărţind apoi banii în mod egal.
La data de 17 aprilie 2004, în jurul orelor 15,00, inculpaţii F.C.C., B.Z. şi inculpaţii minori I.C.M. s-au deplasat în Parcul Petofi Şandor din Oradea, cu intenţia de a face rost de bani.
La un moment dat, cei trei au observat pe aleea din parc trei fete care se plimbau, având în picioare patine cu rotile. În momentul în care una dintre ele, respectiv R.E.E. a ajuns în faţa celor trei, inculpatul B.Z. şi-a desfăcut braţele, obligând-o să se oprească, iar minorul I.C.M. i-a smuls lănţişorul.
Imediat după smulgerea lănţişorului, cei trei inculpaţi au fugit în trei direcţii diferite, după care s-au hotărât să vândă lănţişorul la o unitate de specialitate de pe lângă B.C.
Magazinul fiind închis, cei trei inculpaţi s-au deplasat în Cartierul Velenţa, înstrăinând lănţişorul unei persoane ce nu a putut fi identificată şi primind suma de 1.800.000 lei, pe care au împărţit-o în mod egal.
În data de 19 aprilie 2004, în jurul orei 19,00, inculpaţii F.C.C., B.Z., C.A. şi inculpatul minor F.C. s-au întâlnit în Piaţa 1 Decembrie, după care s-au deplasat spre podul din centrul municipiului Oradea.
Din acest loc, cei trei inculpaţi s-au deplasat pe str. E. Mircea Chitul, paralelă cu râul Crişul Repede şi, neavând bani la ei, s-au hotărât să sustragă diferite bunuri de la persoanele pe care le vor întâlni în cale.
În jurul orei 20,15, pe stradă a apărut minorul B.I.G., însoţit de două fete minore, care alergau. În momentul în care V.I. a ajuns în faţa grupului celor trei inculpaţi, C.A. i-a oprit cerându-le suma de 10.000 lei. În acest timp, inculpatul F.C.C. i-a desfăcut minorului un lănţişor de la gât, acesta neopunându-se, deoarece îi era frică, bijuteria fiindu-i apoi înmânată inculpatului B.Z., acesta fugind spre podul din centrul municipiului Oradea.
Imediat ce a fost deposedat de lănţişor, minorul a început să strige după ajutor şi, împreună cu cele două minore, ajungând la domiciliu, au relatat fapta mamei sale, care a anunţat un echipaj de poliţie, denunţând fapta.
În cursul urmăririi penale, inculpaţii au avut o atitudine de recunoaştere sinceră a faptelor comise, indicând în mod concret împrejurările în care au comis infracţiunile şi conducând în teren organele de cercetare penală pentru a arăta în mod fidel modul de operare.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel inculpaţii F.C.C., B.Z., C.A.N., F.C.F., I.C.A. şi V.R.
Inculpaţii F.C.C. şi B.Z. au solicitat reducerea pedepselor aplicate cu motivarea că inculpatul F.C.C. la data săvârşirii faptelor avea numai vârsta de 18 ani şi 6 luni iar inculpatul B.Z. are discernământul mult diminuat în raport cu faptele comise.
Inculpatul C.A.N. a solicitat achitarea pentru fapta reţinută la pct. 4 din rechizitoriu în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., iar pentru fapta reţinută la pct. 3 din rechizitoriu a solicitat reducerea pedepsei.
Inculpaţii F.C.F. şi I.C.A. au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor şi achitarea lor, iar inculpatul V.R. a solicitat aplicarea unei măsuri educativa, având în vedere că a participat la comiterea unei singure fapte.
Apelurile inculpaţilor au fost soluţionate prin Decizia penală nr. 212/ A din 29 noiembrie 2005 pronunţată de Curte de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care, au fost admise apelurile penale declarate de inculpaţii F.C.C., B.Z. şi C.A.N., împotriva sentinţei penale nr. 187/ P din 31 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a desfiinţat-o şi în rejudecare:
Au fost descontopite pedepsele rezultante de câte 7 ani şi 6 luni închisoare aplicate inculpaţilor F.C.C. şi B.Z. şi 7 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului C.A.N. în pedepsele componente.
Au fost reţinute în favoarea inculpaţilor apelanţi circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-au redus două pedepse de câte 7 ani şi 6 luni închisoare şi două pedepse de câte 7 ani şi 4 luni închisoare aplicate inculpaţilor F.C.C. şi B.Z. în 4 pedepse de câte 4 ani închisoare.
Au fost recontopite pedepsele aplicate inculpaţilor F.C.C. şi B.Z. în pedepsele cele mai grele, de câte 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
Au fost reduse cele două pedepse de câte 7 ani şi 4 luni închisoare aplicate inculpatului C.A.N. în pedepse de câte 3 ani închisoare.
Au fost recontopite pedepsele aplicate inculpatului C.A.N. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor F.C.C., B.Z. şi C.A.N. şi a dedus din pedepse arestul preventiv până la 29 noiembrie 2005.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile penale declarate de inculpaţii F.C.F., I.C.A. şi V.R. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Inculpaţii majori şi inculpaţii minori în solidar cu părţile responsabile civilmente au fost obligaţi la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea a reţinut că vinovăţia inculpaţilor este dovedită cu probele administrate în cauză, respectiv denunţurile şi declaraţiile părţilor vătămate, procesele-verbale de cercetare la faţa locului, procesele-verbale de conducere în teren, declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor din faza de urmărire penală, precum şi cu declaraţiile date de către aceştia în faza de cercetare judecătorească.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curte de Apel Oradea criticând-o sub aspectul reţinerii circumstanţelor atenuante în favoarea inculpaţilor F.C.C., B.Z. şi C.A.N. şi al individualizării pedepselor aplicate de către instanţa de apel, pe care le consideră extrem de reduse în raport de modalitatea concretă în care au fost comise faptele, de numărul mare de fapte comise de fiecare inculpat şi de modul în care acestea au fost concepute.
Examinând recursul declarat de parchet împotriva deciziei instanţei de apel, în raport de motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul fondat pentru considerentele ce se vor arăta.
În concordanţă cu probele administrate instanţa de apel a reţinut în mod corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, încadrând corect în dispoziţiile legii infracţiunile săvârşite de aceştia.
Instanţa de apel a făcut însă o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 74 C. pen., reţinând pentru inculpaţii F.C.C. şi C.A.N. ca circumstanţă atenuantă, vârsta acestora de numai 18 ani şi 6 luni, foarte apropiată de vârsta celorlalţi trei inculpaţi minori din cauză, apreciind că există o discrepanţă prea mare între pedepsele aplicate inculpaţilor majori faţă de pedepsele aplicate inculpaţilor minori. Pentru inculpatul B.Z. s-a reţinut ca circumstanţă atenuantă, discernământul diminuat, iar pentru toţi inculpaţii s-a reţinut că au recunoscut şi regretat faptele.
Înalta Curte apreciază că nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante faţă de inculpaţi în raport de periculozitatea pe care aceştia o prezintă. Deşi inculpaţii sunt foarte tineri iar unul dintre ei are discernământul diminuat, au pus la punct un plan amănunţit, bazat pe violenţă, în urma căruia urmau să obţină venituri. Ei şi-au ales victimele din rândul minorilor, persoane lipsite de apărare, pe care puteau uşor să le deposedeze de bunurile de valoare, pe care apoi le valorificau şi împărţeau banii.
Periculozitatea persoanei inculpaţilor rezultă şi din împrejurarea că au comis faptele împreună şi au atras în comiterea acestora şi minori care până atunci nu intraseră în incidenţă cu legea penală.
Pentru aceste considerente, nu se impunea reţinerea nici unei împrejurări care să atenueze răspunderea penală a inculpaţilor, cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita specială prevăzută de lege pentru infracţiunea de tâlhărie.
Împrejurări precum recunoaşterea faptelor de către inculpaţi şi prezentarea unui discernământ diminuat de către inculpatul B.Z., puteau să fie valorificate la individualizarea pedepselor în condiţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aşa cum de altfel a procedat prima instanţă care a aplicat inculpaţilor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că apelul inculpaţilor a fost greşit admis, iar criticile formulate în recursul procurorului sunt fondate.
În raport de cele reţinute, în baza art. 38515 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., va admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, va casa Decizia recurată numai cu privire la intimaţii inculpaţi F.C.C., B.Z. şi C.A.N. şi în rejudecare pe fond va menţine sentinţa penală nr. 187/ P din 31 mai 2005 a Tribunalului Bihor.
În conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa fiecărui inculpat timpul arestării preventive de la 21 aprilie 2004 la 8 februarie 2006.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 212 din 29 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Oradea.
Casează Decizia penală atacată, numai cu privire la intimaţii inculpaţi F.C.C., B.Z. şi C.A.N. şi în rejudecare pe fond menţine sentinţa penală nr. 187/ P din 31 mai 2005 a Tribunalului Bihor.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor timpul arestării preventive de la 21 aprilie 2004 la 8 februarie 2006.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariile de avocaţi pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3768/2006. Penal. Recuzare fond. Recuzare | ICCJ. Decizia nr. 3791/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
