ICCJ. Decizia nr. 3762/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3762/2006
Dosar nr. 5576/1/2006
Şedinţa publică din 13 iunie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 299 din 10 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Harghita, în baza art. 215 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.P.F. la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi potrivit art. 82 C. pen., a fost fixat termen de încercare de 3 ani, atrăgându-i-se atenţia asupra art. 82 C. pen.
S-a constatat prejudiciul acoperit către partea civilă Ministerul Administraţiilor şi Internelor Bucureşti.
S-a dispus anularea adeverinţei de absolvirea examenului de licenţă, depusă de inculpat la I.P.J. Harghita.
A fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, faţă de actele şi lucrările de la dosar a arătat că reţine următoarea situaţie de fapt.
Inculpatul C.P.F. a fost încadrat în muncă timp de 15 ani în cadrul I.P.J. Harghita, la început în calitate de subofiţer, iar începând cu data de 01 iunie 2001, acesta a fost promovat în funcţia de ofiţer specialist 2 la Biroul A.E.S.T., din cadrul Poliţiei municipiului Miercurea Ciuc, promovare care s-a datorat faptului că acesta a depus la dosar o adeverinţă din conţinutul căruia rezulta că este absolvent al Facultăţii de Drept.
S-au făcut verificări şi s-a stabilit că adeverinţa pe baza căreia inculpatul a fost încadrat şi promovat pe funcţia menţionată este falsă, însănu s-a putut stabilii persoana care a emis această adeverinţă.
Ca urmare a promovării sale pe funcţia menţionată şi pe care a stat, în perioada 01 iunie 2001 - 30 noiembrie 2002, când s-a constatat că acesta nu este absolvent al facultăţii de drept, a încasat o retribuţie în plus de 29.108.049 lei.
În contextul situaţiei de fapt expusă şi reţinută, constând în aceea că activitatea materială desfăşurată de inculpat, care s-a folosit de o adeverinţă de promovare a examenului de licenţă falsă, pentru a fi promovat şi a încasat salariul în pus de 29.108.049 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune şi uz de fals, prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen., şi art. 291 C. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul la două pedepse privative de libertate care au fost contopite, faptele fiind comise în concurs real şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare în condiţiile art. 81 C. pen.
La individualizarea şi aplicarea pedepselor ca durată şi modalitate de executare s-a menţionat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că o pedeapsă rezultantă de un an închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării este de natură să ducă la reeducarea acestuia şi să atingă finalitatea înscrisă la art. 52 C. pen.
În faza de urmărire penală, prejudiciul produs părţii civile a fost recuperat în întregime.
În temeiul art. 362 şi 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpat, care în concluziile sale a solicitat achitarea, deoarece nu a comis infracţiunile pentru care a fost condamnat, iar pentru funcţiile ocupate nu se cer studii superioare, acestea fiind funcţii de execuţie şi nu de conducere.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală, a examinat apelul inculpatului în raport de motivele invocate, actele şi lucrările de la dosar, sentinţa pronunţate în cauză, cum şi din oficiu potrivit art. 371 C. proc. pen. şi, prin Decizia penală nr. 19/ A din 10 februarie 2006, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul declarat a fost respins, ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a menţionat că motivele de apel invocate nu sunt întemeiate, deoarece funcţiile ocupate de către inculpatul apelant după data de 01 iunie 2001 şi până la 30 noiembrie 2002 au avut la bază tocmai adeverinţa falsă depusă de către apelant şi în care se atesta că este absolvent de studii superioare.
Prin urmare, susţinerea apelantului că funcţia de specialist şi şef la B.A.E.S.T. nu prevedea pentru ocuparea lor studii superioare, este infirmată de către adresele I.P.J. Harghita.
Apreciind că a fost pronunţată o hotărâre legală şi temeinică, apelul declarat a fost respins, ca nefondat.
În baza art. 3853 C. proc. pen., Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs de către inculpat, care în motivele scrise de la dosar, cum şi cu ocazia susţinerilor orale a invocat motive legate de nevinovăţia sa în comiterea infracţiunilor pentru care a fost condamnat, solicitând achitarea.
Au fost dezvoltate aceste motive, care de altfel au fost invocate şi în apel, arătându-se că activitatea sa materială nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, atât sub aspectul elementului material al laturii obiective, cât şi al celei subiective, iar funcţiile pe care a fost promovat, începând cu data de 01 iunie 2001, nu cer studii superioare, astfel că se impune achitarea.
Motivele de recurs invocate au arătat că prin conţinutul lor constituie cazuri de casare de la pct. 12 şi 171 de la art. 3859 C. proc. pen., potrivit cărora în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor arătate şi hotărârea pronunţată este contrară legii.
Examinând recursul declarat, în raport de motivele invocate care au constituit şi critici în apel, de actele şi lucrările dosarului, de Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, se constată că recursul de faţă este nefondat şi se va respinge pentru considerente ce vor fi expuse în continuare.
Referitor la primul motiv de recurs invocat, constând în aceea că activitatea sa materială desfăşurată în cadrul I.P.J. Harghita, în perioada 01 iunie 2001 – 30 noiembrie 2002, nu întruneşte elementele constitutive a niciunei fapte de natură penală, în legătură cu depunerea adeverinţei ca fiind absolvent al unei facultăţi de drept şi pe baza căreia a fost încadrat pe funcţii ce se cer studii superioare, se constată că este neîntemeiată.
Potrivit art. 215 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de înşelăciune în forma simplă, inducerea în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoasă sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă.
Potrivit mijloacelor de probă existente la dosar, respectiv procesele verbale întocmite de către lucrătorii de poliţie cu ocazia verificării foilor matricole de la Universităţile G.B. Braşov, Şt.M. Iaşi, L.B. din Sibiu, declaraţiile martorilor Ş.C.C., F.V., Ş.P., P.R.V., V.C., S.V., D.M. din care se desprinde că acesta nu figurează înscris pe niciuna dintre foile matricole ale universităţilor menţionate, coroborate cu cele ale lui P.M., fost rector al universităţii care nu şi-a recunoscut semnăturile aplicate pe foile matricole prezentate de recurent, precum şi adresele I.P.J. Harghita, rezultă în mod cert şi fără echivoc că inculpatul-recurent a depus la I.P.J. Harghita o adeverinţă din conţinutul căreia rezulta că este absolvent al facultăţii de drept, adeverinţă pe baza căreia a fost încadrat şi promovat în luna mai 2001 în funcţia de ofiţer specialist la Biroul A.E.S.T. Harghita, la 01 noiembrie 2001, a fost promovat în funcţia de şef birou A.E.S.T, iar la 08 decembrie 2001 a fost numit şef Birou 1 A.E.S.T, funcţie din care a fost eliberat la 06 decembrie 2002.
Pe această perioadă a primit o retribuţie în plus de 29.108.049 lei, sumă care a fost recuperată.
Examinând elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune aşa cum au fost redate, în raport de activitatea desfăşurată de inculpat potrivit căreia a indus în eroare I.P.J. Harghita prin prezentarea ca adevărată a faptului că este absolvent al facultăţii de drept, fapt pentru care a fost încadrat pe funcţii unde se cereau studii superioare şi a primit o retribuţie mai mare, se constată că acesta a comis infracţiunile pentru care a fost condamnat.
Este neîntemeiată susţinerea recurentului potrivit căruia pentru funcţiile ocupate după data de 01 iunie 2001 nu se cer studii superioare, întrucât, aşa cum rezultă din adresele depuse de I.P.J. Harghita, pentru ocuparea funcţiilor de specialist şi şef la Biroul A.E.S.T. erau necesare studii superioare, fără a se specifica felul sau specializarea, cu promovare examenului de licenţă.
Prin urmare, susţinerile inculpatului sunt neîntemeiate, nu au temei probator şi ca atare se vor înlătura, ca nefondate.
Aşa fiind, şi cum în cauză au fost pronunţate hotărâri legale şi temeinice, atât din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpatului, că motivele de recurs invocate nu constituie cazuri de casare în sensul pct. 12 şi 171, iar potrivit pct. 3 de la art. 3859 C. proc. pen., nu se constată alte cazuri care să ducă la reformarea hotărârilor, recursul declarat se va respinge, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P.F. împotriva deciziei penale nr. 19/ A din 10 februarie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurent la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3752/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3768/2006. Penal. Recuzare fond. Recuzare → |
|---|
