ICCJ. Decizia nr. 3825/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3825/2006
Dosar nr. 462/1/2006
Şedinţa publică din 15 iunie 2006
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 165 din 8 iunie 2005, Tribunalul Sibiu l-a achitat pe inculpatul D.N. zis C., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, se reţinuse că la 28 ianuarie 2004, în comuna Bradu, judeţşul Sibiu, a avut loc o nuntă, la care au participat familii de rromi din localitate.
Un grup de rromi neinvitaţi la nuntă, printre care şi victima C.T., invocând un obieci tradiţional al acestei etnii, au solicitat mirilor o sumă de bani. După ce au obţinut 450.000 lei, între acest grup şi grupul nuntaşilor, din care făcea parte şi inculpatul D.N., a început o ceartă, în cadrul căreia inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură în cap, cu un topor, provocându-i un traumatism cranio-cerebral deschis, plagă paritală, fractură de os parietal, comă gradul III.
În acelaşi rechizitor s-a mai reţinut că organele de pooliţie ajunse la faţa locului au găsit victima în locuinţa martorei L.M., întinsă pe podea şi încă conştientă, care, la întrebările poliţiştilor a răspuns că a fost lovit de C. cu securea, adică de inculpatul D.N.
În urma unei ample cercetări judecătoreşti, instanţa a constatat grave încălcări ale principiilor desfăşurării urmăririi penale, selectarea probelor strânse în faza nepublică şi prezentarea în dosarul instanţei numai a probelor ce susţin acuzarea, neidentificarea instrumentului cu care se pretinde că a fost săvârşit omorul, multiple contradicţii între declaraţiile martorilor, iar, în final, a concluzionat că există mari dubii cu privire la vinovăţia inculpatului, astfel că se impune achitarea acestuia.
Curtea de Apel Alba-Iulia, prin Decizia penală nr. 324 din 3 noiembrie 2005, a respins apelurile parchetului şi ale părţilor civile.
Prin recursul parchetului, se solicită casarea ambelor hotărâri pronunţate şi restituirea cauzei la procuror, invocându-se că urmărirea penală a fost superficială şi incompletă şi că probaţiunea efectuată în cursul cercetării judecătoreşti a evidenţiat necesitatea completării urmăririi penale, în principal sub aspectul infracţiunii de încăierare prevăzută de art. 322 C. pen.
Prin recursul declarat de părţile civile, sunt criticate hotărârile pronunţate, susţinându-se că ambele instanţe au făcut o greşită aplicare a legii, reţinând cu „mare lejeritate" aplicarea dispoziţiilor art. 66 C. proc. pen.
Recursul parchetului şi al părţilor civile sunt fondate.
Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Aşadar, realizarea acestor obiective reprezintă obligaţii ale organului de urmărire penală, căruia îi revine sarcina de a stabili, prin strângerea tuturor probelor necesare dacă s-a săvârşit o infracţiune, care este această infracţiune, cine sunt autorii acesteia, pentru ca, pe baza acestor probe, să se constate dacă sunt sau nu temeiuri de trimitere în judecată.
Or, aşa cum se susţine prin recursul parchetului, într-adevăr, organul de urmărire penală nu şi-a îndeplinit obligaţiile mai sus-menţionate prevăzute de lege.
Din probaţiunea strânsă în cursul urmăririi penale nu rezultă decât faptul că, la data de 28 ianuarie 2004, cu ocazia acelei nunţi, s-a creat o învălmăşeală între două grupuri de romi şi că, în această învălmăşeală, C.T. a fost lovit în cap cu un corp contondent, tăietor-despicător, care i-a produs leziunile descrise în raportul de necropsie şi că, în momentul în care victima a căzut la pământ, a fost călcată în picioare de ceilalţi participanţi la eveniment.
Aşa fiind, se impune admiterea recursului parchetului şi al părţilor civile, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei la procuror, pentru completarea urmăririi penale.
Cu ocazia reluării urmăririi penale, urmează a fi avute în vedere fiecare aspect deficitar arătat punctual în cuprinsul sentinţei penale şi al deciziei instanţei de apel, pentru a se stabili cu claritate şi certitudine starea de fapt reală, participanţii şi vinovăţiile acestora.
Cu ocazia reluării şi completării urmăririi penale, vor fi valorificate toate datele şi elementele rezultate din cercetarea judecătorească efectuată de instanţa de fond, iar apoi, pe baza probelor obţinute, se va putea verifica dacă, în realitate nu suntem în prezenţa infracţiunii de încăierare, aşa cum se poate deduce din considerentele sentinţei şi din motivele de recurs formulate de parchet.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi de părţile civile C.T. şi C.E. împotriva deciziei penale nr. 324/ A din 3 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Casează sentinţa penală nr. 165 din 8 iunie 2005 a Tribunalului Sibiu, secţia penală şi Decizia penală nr. 324/ A din 3 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
În baza art. 333 C. proc. pen., restituie cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu pentru completarea urmăririi penale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3819/2006. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 3829/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
