ICCJ. Decizia nr. 3829/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3829/2006
Dosar nr. 330/1/2006
Şedinţa publică din 15 iunie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 321 din 24 iunie 2005 a Tribunalului Bacău, au fost condamnaţi inculpaţii:
- D.D., la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. a) şi c), art. 76 alin. (2) C. pen., şi la câte 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 31 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., şi, respectiv, pentru infracţiunea prevăzută de art. 31 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen, iar în urma contopirii acestor pedepse, s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
- D.G., la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (2) C. pen.; la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 31 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen. şi, respectiv, la 2 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., şi art. 76 lit. e) C. pen., iar în urma contopirii acestor pedepse, s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Totodată, inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL Slobozia, să plătească despăgubiri părţilor civile, aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei.
În esenţă, au fost reţinute următoarele:
Inculpatul D.D. a fost asociat unic la SC M. SRL Slobozia şi administratorul acestei firme, iar soţia lui, D.G. a fost director economic la aceeaşi societate.
Totodată, inculpata D.G. a fost asociat unic şi administrator al SC A. SRL Slobozia.
În primăvara anului 2001, inculpatul D.D., prin intermediul martorului R.V., l-a cunoscut pe secretarul general al Asociaţiei investitorilor eleni în România, C.D.N. Acesta din urmă i l-a prezentat inculpatului D.D. pe cetăţeanul grec S.P., reprezentant al SC P. SA din Grecia, comunicându-i că acesta este interesat să deruleze un program S., în cadrul căruia să fie finanţată cultivarea în România a unei suprafeţe de 20.000 ha cu floarea-soarelui, urmând ca producţia rezultată să fie exportată în Grecia.
Inculpatului D.D. i s-a părut atractiv acest program şi astfel, şi-a dat acordul să intre în afacere împreună cu soţia sa.
Neavând posibilitatea de a cultiva 20.000 ha cu floarea-soarelui, inculpatul D.D. a căutat şi găsit parteneri societăţile SC S.T. SRL Brăila, reprezentată prin S.I., SC I. SRL Brăila, reprezentată prin S.A. şi SC C. SA reprezentată prin S.G.
Finanţarea era asigurată de către firma grecească care urma să aducă banii, sămânţa, ierbicidele şi îngrăşămintele.
În vederea realizării acestei afaceri, între societatea inculpatului D.D. şi societatea greacă nu s-a încheiat un contract în formă scrisă.
Începând de la data de 9 aprilie 2001, inculpatul a solicitat Ministerului Agriculturii, prin firma sa, SC M. SRL Slobozia, avize de import pentru sămânţă de floarea-soarelui, soiul birdy (sămânţă pură) din Grecia prin Vama Giurgiu, în vederea comercializării.
Ulterior, după primirea cantităţilor de sămânţă de floarea-soarelui, inculpatul, prin SC M. SRL Slobozia a încheiat trei contracte economice pentru înfiinţarea unor culturi de floarea-soarelui cu SC S.T. SRL Brăila, reprezentată de S.I., cu SC I. SRL Brăila, reprezentată de S.A. şi cu SC C. SA Crucea, reprezentată de S.G.
Cu ocazia încheierii acestor contracte, inculpatul, de conivenţă cu soţia sa, au indus în eroare cele trei societăţi, prezentându-se drept adevărată împrejurarea că le-a fost predată pentru înfiinţarea de noi culturi, sămânţă pură, soiul birdy, iar în realitate, le-a predat şi aceştiaau cultivat sămânţă de floarea-soarelui pentru industrializare (comercializare).
Urmare a manoperelor dolosive folosite de inculpaţii D.D. şi D.G., statul a acordat, nejustificat subvenţii în valoare totală de 1.121.200.000 lei, celor trei societăţi sus-menţionate.
Sumele de bani acordate de stat cu titlu de subvenţie, au fost folosite de cele trei societăţi, exclusiv în scopul afectat, adică pentru servicii în interesul producţiei la culturile de floarea-soarelui înfiinţate.
Datorită seminţelor improprii folosite pentru înfiinţarea de noi culturi, oferite de inculpaţi, prin SC M. SRL Slobozia, evoluţia culturilor a fost necorespunzătoare şi cele trei societăţi au fost păgubite, după cum urmează:
- SC S.T. SRL Brăila, cu suma de 125.862 dolari S.U.A.;
- SC I. SRL Brăila, cu suma de 600 milioane lei;
- SC C. SA Crucea, cu suma de 97.145.240 lei.
În total, prejudiciile cauzate bugetului de stat şi cele ale celor trei societăţi comerciale, însumează 5.845.929.000 lei.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 396 din 6 decembrie 2005, admiţând apelurile declarate de inculpaţi, a desfiinţat în parte, sentinţa şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., au dispus achitarea celor doi inculpaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 31 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Totodată, a fost respinsă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin recursul declarat, inculpaţii au solicitat casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, invocând nulitatea absolută, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., constând în judecarea cauzei fără asistenţă juridică, care era obligatorie.
În concret, prin motivele scrise de recurs, inculpaţii au arătat că, în şedinţa de judecată din 16 iunie 2005, în lipsa inculpaţilor, avocata P.V. s-a prezentat şi în numele lor, a renunţat la proba constând în efectuarea unei expertize, deşi împuternicirea avocaţială prezentată de aceasta nu era semnată de nici unul din cei doi inculpaţi.
Instanţa nu a pus în discuţia părţilor cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 266/2002 care reprezintă o încriminarea specială, derogatorie de la dreptul comun, astfel că nu s-a rezolvat fondul cauzei.
Oral, în şedinţa de judecată, apărătorul recurenţilor inculpaţi a solicitat casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru a se efectua expertiza contabilă dispusă anterior de instanţă, pentru stabilirea prejudiciului.
Recursul inculpaţilor este fondat.
Sub un prim aspect, era necesar ca instanţa de fond să verifice dacă avocata P.V. încheiase anterior un contract legal cu cei doi inculpaţi, iar în caz afirmativ, dacă acest contract nu era reziliat, la data de 16 iunie 2005, întrucât, într-adevăr, împuternicirea avocaţială prezentată de aceasta la instanţa de fond nu este semnată de nici unul dintre inculpaţi.
Apoi, în al doilea rând, din examinarea întregului material probator, rezultă necesitatea efectuării unei expertize contabile, pentru stabilirea certă a prejudiciului, care este un element constitutiv al laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune, în raport de care se face încadrarea juridică.
În al treilea rând, cu ocazia rejudecării urmează să se pună în discuţia părţilor cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 266/2002.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursurile inculpaţilor şi al părţii civile să fie admise, să fie casate hotărârile atacate şi trimisă cauza spre rejudecare, la instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenţii inculpaţi D.D., D.G. şi partea civilă Ministerul Finanţelor Publice D.G.F.P. Bacău împotriva deciziei penale nr. 396 din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Casează sentinţa penală nr. 321 din 24 iunie 2005 a Tribunalului Bacău şi Decizia penală nr. 396 din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond Tribunalul Bacău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3825/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3831/2006. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
