ICCJ. Decizia nr. 3875/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Fond
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3875/2006
Dosar nr. 5774/1/2006
Şedinţa publică din 16 iunie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare introdusă, la data de 5 aprilie 2006, contestatorul V.T.V. a solicitat desfiinţarea deciziei nr. 2052 din data de 30 martie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 8105/1/2005.
În motivarea cererii contestatorul arată că, la data de 3 februarie 2006, în termen legal, a formulat recurs împotriva încheierii din data de 26 ianuarie 2006, cauza fiind înaintată la Completul de 9 judecători. Recursul declarat împotriva acestei încheieri a primit termen la data de 15 mai, formându-se dosarul nr. 2197/1/2006. S-a mai arătat în motivarea contestaţiei că prin exercitarea căii de atac a recursului, instanţa care a pronunţat hotărârea atacată se dezinvesteşte şi nu mai poate să se pronunţe în cauză până la soluţionarea căii de atac.
Instanţa de fond, fără să se pronunţe asupra faptului că nu mai era sesizată, a reţinut cauza spre judecare şi a pronunţat Decizia nr. 2052 din 30 martie 2006.
Contestaţia în anulare nu este fondată.
Aşa cum rezultă din actele aflate la dosar, la data de 30 martie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 2052 prin care au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpatul V.T.V. împotriva deciziei penale nr. 23/ P din 21 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Constanţa.
La data de 23 martie 2006, dată la care s-au luat în examinare recursurile declarate în cauză, contestatorul, prin avocatul său ales, a invocat nelegala investire a instanţei întrucât pe rolul Completului de 9 judecători se afla dosarul nr. 2197/1/2006, având ca obiect recursul declarat împotriva unei încheieri de şedinţă din 26 ianuarie 2006 (încheiere prin care a amânat judecarea cauzei la cererea apărătorului ales al inculpatului în vederea pregătirii apărării) cerere respinsă şi s-a dat cuvântul în fond.
Art. 386 C. proc. pen., prevede expres şi limitativ cazurile în care împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare. Printre cazurile arătate de textul de lege mai sus menţionat nu se regăseşte şi motivul invocat de contestator, astfel încât contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul V.T.V. împotriva deciziei penale nr. 2052 din 30 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Obligă contestatorul la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 3860/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3919/2006. Penal. Consumul ilicit de droguri... → |
---|