ICCJ. Decizia nr. 388/2006. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 388/2006
Dosar nr. 18063/1/2005
(nr. vechi 4653/2005)
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4653 din 29 iulie 2005 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpatul C.N. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 3956 din 27 iunie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 3865/2005.
În motivarea contestaţiei în anulare, inculpatul a arătat că, la data de 30 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin încheierea de la acea dată, a dispus menţinerea stării sale de arest, dispusă în baza mandatului de arestare preventivă nr. 142 din 18 februarie 2003, emis de Tribunalul Bucureşti.
Fiind nemulţumit de această măsură, în termen legal, a declarat recurs împotriva acestei încheieri, care a fost adresat instanţei competente şi anume Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost fixat termen pentru judecata recursului la data de 27 iunie 2005. La această dată instanţa de judecată a soluţionat recursul, în sensul respingerii acestuia, pronunţându-se Decizia penală nr. 3956/2005.
Întrucât judecata recursului a avut loc cu încălcarea normelor de procedură, respectiv în lipsa sa, ca urmare a necitării şi neaducerii de la locul de deţinere în condiţiile în care legea prevede în mod expres această obligaţie, a solicitat să se constate că în cauză, fiind vorba de o hotărâre judecătorească definitivă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 386 lit. a) şi urm. C. proc. pen., în temeiul cărora să se desfiinţeze Decizia atacată şi să se procedeze la rejudecarea recursului cu respectarea dispoziţiilor legale încălcate.
Contestaţia în anulare formulată de inculpatul C.N. este inadmisibilă.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., contestaţia în anulare se poate face împotriva hotărârilor penale definitive, în cazurile expres prevăzute, între care şi cel invocat de inculpatul C.N., şi anume când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
După cum este de observat, textul de lege citat impune, pentru a se putea exercita o asemenea cale de atac să fie vorba despre o hotărâre judecătorească definitivă, care să fie susceptibilă de executare, respectiv să se fi pronunţat o soluţie ce priveşte fondul cauzei (condamnare, achitare etc.).
Privită sub acest aspect, hotărârea judecătorească atacată cu contestaţie în anulare de către inculpat, deşi definitivă, nu întruneşte cerinţa amintită şi anume aceea de a fi soluţionat fondul unei cauze, ci se referă la o activitate cu caracter incidental ivit în timpul judecăţii, şi anume menţinerea ori revocarea unei măsuri, în speţă a arestării preventive.
Neîndeplinind cerinţele art. 409 şi 410 C. proc. pen., referitor la caracterul definitiv, o astfel de hotărâre este relativă, deoarece ulterior, în timpul judecăţii, până la pronunţarea unei hotărâri definitive, aspectele legate de măsurile preventive se pot schimba în sensul că se poate constata că menţinerea acestora nu se mai impune din cvasii motive, fără însă a se putea invoca existenţa autorităţii de lucru judecat, ca în cazul hotărârilor definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
În consecinţă, hotărârea judecătorească rămasă definitivă prin care s-a judecat un recurs ce priveşte o măsură preventivă nu este susceptibilă a fi atacată pe calea unei căi de atac extraordinară, iar în cazul în care aceasta a fost uzitată soluţia ce se impune este respingerea ei ca inadmisibilă.
Pentru considerentele ce preced urmează a se respinge contestaţia în anulare formulată de inculpatul C.N. ca inadmisibilă.
Aflat în culpă procesuală inculpatul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecata acestei căi de atac extraordinară, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat C.N. împotriva deciziei penale nr. 3956 din 27 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 386/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 389/2006. Penal → |
|---|
