ICCJ. Decizia nr. 3943/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3943/2006
Dosar nr. 9513/1/2006
Şedinţa publică din 19 iunie 2006
Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor şi actelor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 5 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie (dos. nr. 36803/3/2005 vechi nr. 1597/2006) investită cu soluţionarea apelului formulat de inculpatul S.M. împotriva sentinţei penale nr. 426 din 13 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 5374/2005, a dispus, printre altele şi menţinerea măsurii arestării preventive în temeiul dispoziţiilor art. 160b raportat la art. 3002 C. proc. pen.
Astfel, Curtea de Apel Bucureşti, a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului s-a luat cu respectarea dispoziţiilor legale raportate la starea de fapt cu care a fost investită instanţa, constatându-se legalitatea şi temeinicia acesteia.
Împotriva încheierii din 5 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, recurs pe care acesta nu l-a motivat în scris.
Prin intermediul apărătorului său desemnat din oficiu, inculpatul a criticat încheierea de şedinţă pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei menţineri a stării de arest.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul sub aspectul motivelor invocate cât şi din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că temeiul pentru care s-a dispus arestarea preventivă îl constituie art. 148 lit. b), f) şi h) C. proc. pen., infracţiunea este flagrantă, inculpatul este recidivist iar pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă, impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menţin măsura privativă de libertate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în mod corect instanţa de apel apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen. şi art. 148 lit. b) şi f) C. proc. pen.
De asemenea, Curtea constată că verificarea arestării preventive a inculpatului S.M. a fost făcută în conformitate şi cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) ale C.E.D.O., respectiv arestarea a fost menţinută în baza condamnării pronunţate de un tribunal competent, inculpatul fiind iniţial arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că acesta a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa.
Faţă de cele învederate, Curtea constată că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că pe cale de consecinţă nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât în cauză a fost pronunţată şi o hotărâre penală de condamnare a inculpatului.
Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă recursul declarat de inculpat, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., să-l oblige pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva încheierii de şedinţă din 5 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II- a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 36803/3/2005 (nr. vechi 1597/2006).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3942/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3947/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
