ICCJ. Decizia nr. 3949/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3949/2006
Dosar nr. 8790/1/2006
Şedinţa publică din 20 iunie 2006
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 143/ PI din 24 februarie 2006, Tribunalul Timiş, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul V.C., la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., respectiv de a alege şi de a fi ales în autorităţi publice şi în funcţii elective publice, respectiv de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 (trei) ani.
A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 1,2 grame rezină de cannabis aflată în custodia C.Z.C.C.O.A. Cluj, iar în baza art. 118 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus distrugerea acestei cantităţi.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.200.000 ROL, obţinută din vânzarea cantităţii de drog mai sus-menţionată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Timişoara, a fost trimis în judecată inculpatul V.C., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
La data de 25 mai 2005 a fost începută urmărirea penală faţă de inculpat, în cauză fiind emise autorizaţiile nr. 74, 75 şi 76 în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 508/2004 şi art. 22 dinLegea nr. 143/2000,respectiv introducerea unui investigator acoperit (poliţist) cu nume de cod S.I., a unui colaborator cu nume de cod R.A., precum şi pentru procurare de droguri.
La solicitarea inculpatului, în data de 24 mai 2005, colaboratorul acoperit s-a întâlnit cu acesta în zona Complexului comercial T., situat în Calea Şagului în Timişoara.
Inculpatul V.C. i-a vândut cu suma de 1.200.000 lei colaboratorului acoperit, un număr de 3 pachete mici învelite în folie de ţigări ce conţineau o substanţă vegetală presată, de culoare brună. Acestea au fost predate investigatorului acoperit şi organului de urmărire penală.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 187138 din 31 mai 2005, a rezultat că substanţa vândută de către inculpat reprezintă o cantitate de 1,2 gr. rezină de cannabis, punându-se în evidenţă Tetrahydrocannbinol (THC) substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis ce face parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 şi care este drog de risc.
Fapta inculpatului V.C. care, în data de 24 mai 2005, a vândut cu suma de 1.200.000 lei colaboratorului R.A. cantitatea de 1,2 gr. rezină de cannabis, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, atât în ce priveşte latura obiectivă cât şi latura subiectivă a acestei infracţiuni caracterizată sub forma intenţiei directe.
Pentru aceasta, instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani cu închisoarea, cu executarea în detenţie, la individualizarea căreia a făcut aplicarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv împrejurările concrete de săvârşire a infracţiunii, pericolul social concret al acesteia ce constă în urmarea imediată cu atingere a relaţiilor sociale referitoare la sănătatea publică, persoana inculpatului, care se află în cercetări pentru săvârşirea altor infracţiuni în legătură cu droguri, atitudinea procesuală a acestuia care nu a recunoscut săvârşirea faptei, cantitatea redusă de droguri care a fost traficată de către inculpat.
Împotriva sentinţei pronunţată de tribunal a declarat în termen legal apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş. În motivarea apelului parchetul a solicitat desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi în rejudecare, interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a susţinut că hotărârea primei instanţe este nelegală întrucât potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen., condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor arătate în aliniatul precedent, iar potrivit alin. (1) pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Examinând legalitatea sentinţei pronunţată de tribunal prin prisma motivelor de apel formulate de parchet şi în raport de practica C.E.D.O. s-a constatat că aplicarea pedepsei închisorii nu atrage automat aplicarea pedepsei accesorii a tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) Interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c), d) şi e) C. pen., urmează să fie analizată de la caz la caz în raport de interesele minorului [(art. 64 lit. d) şi e) C. pen.)] şi în raport de natura funcţiei şi profesiei pe care o are inculpatul şi dacă s-a folosit de aceasta pentru săvârşirea infracţiunii [(art. 64 lit. c)].
În cazul de faţă inculpatul nu este căsătorit, nu are copii minori, nu are ocupaţie. Fapta pentru care a fost condamnat inculpatul a constat în traficarea cantităţii de 1,2 gr. rezină de cannabis, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc.
Instanţa de apel a constatat că în mod întemeiat a procedat instanţa de fond doar la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, în condiţiile în care inculpatul nu are copii, nu este tutore sau curator şi nu s-a folosit de nici o funcţie sau profesie pentru săvârşirea acestei infracţiuni de trafic de droguri de risc.
Comportamentul infracţional deşi se circumscrie infracţiunii de trafic de droguri de risc, nu a fost deosebit de nedemn, astfel încât să poată determina ca el să fie privat de drepturile părinteşti în mod virtual. Procedându-se astfel, au fost avute în vedere cu precădere dispoziţiile art. 19 alin. (11) din Constituţia României introdus prin Legea nr. 429/2003 de revizuire a Constituţiei, în aplicarea art. 8 din C.E.D.O.
Prin efectuarea acestui control al instanţei, s-a demonstrat că retragerea doar a drepturilor de la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie a fost realistă, nefiind necesară interzicerea celorlalte drepturi de la acelaşi articol, pentru protecţia sănătăţii, moralei sau a educaţiei vreunui minor.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia penală nr. 169/ A din 20 aprilie 2006, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş împotriva sentinţei penale nr. 143/PI/2006 a Tribunalului Timiş.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Prin motivele de recurs, parchetul a criticat hotărârile pronunţate în cauză susţinând că acestea sunt nelegale întrucât instanţele au făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), raportat la art. 71 C. pen., privind pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor pe durata executării pedepsei închisorii.
Al doilea motiv de recurs, se referă la faptul că pedeapsa aplicată inculpatului este greşit individualizată în raport de criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), critică formulată şi în apel cu prilejul dezbaterii în fond a cauzei în faţa Curţii de Apel Timişoara de către reprezentantul parchetului, motiv asupra căruia instanţa de apel a omis să se pronunţe.
Cu prilejul susţinerii recursului formulat, reprezentantul parchetului a completat motivele de recurs invocând nulitatea hotărârii instanţei de apel, întrucât minuta este semnată doar de unul din judecătorii care au intrat în compunerea completului de judecată.
Recursul formulat de parchet este fondat.
Astfel, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., încălcările dispoziţiilor legale referitoare la compunerea instanţei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute.
Potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, apelurile se judecă în complet format din doi judecători iar pentru ca hotărârea judecătorească să reprezinte rezultanta acordului de voinţă a membrilor completului, în conformitate cu art. 308 C. proc. pen., este necesar ca toţi membrii completului să-şi manifeste părerea asupra fiecărei chestiuni supuse deliberării, obligaţie impusă şi prin art. 343 C. proc. pen.
Potrivit art. 309 C. proc. pen., rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care se semnează de membrii completului de judecată.
În cauză, se constată că minuta întocmită de către instanţa de apel este semnată doar de preşedintele completului de judecată, situaţie în care nu se poate verifica dacă Decizia reprezintă acordul de voinţă a membrilor completului de judecată, dacă aceştia au participat la deliberarea cauzei conform art. 307 C. proc. pen., sau dacă instanţa a fost compusă potrivit prevederilor legale.
În consecinţă, se constată că în cauză au fost încălcate dispoziţiile legale referitoare la compunerea instanţei, de natură să atragă nulitatea deciziei pronunţată, în condiţiile prevederilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., anterior citate, împrejurare care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen.
Potrivit art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul formulat de parchet va fi admis, se va casa Decizia pronunţată şi se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Cu prilejul rejudecării, instanţa de apel va analiza şi celelalte critici formulate de parchet.
Se va constata că intimatul inculpat V.C. este arestat într-o altă cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 169/ A din 20 aprilie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpatul V.C.
Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului acestei instanţe.
Constată că inculpatul V.C., este arestat în altă cauză.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3947/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3955/2006. Penal → |
|---|
